O știre aparent banală. Un tânăr a terminat un maraton. Și totuși a atras atenția tuturor, fiind Amish.
Comunitatea
Este una dintre cele mai controversate și mai misterioase comunități religioase din zilele noastre. Par rupți de lume, bizari, refuză tehnologia și realitățile lumii moderne. Principalele lor valori sunt umilinţa, familia, comunitatea şi mai ales izolarea faţă de lumea înconjurătoare.
Cei mai conservatori evită cu orice preț electricitatea și folosirea curentului electric, considerând că acesta este un factor de legătură, factor perturbator, cu lumea din afară. Atunci când nu au de ales și trebuie să îți lumineze noaptea căruțele cu care transportă marfa, o fac folosind gaz, petrol sau grăsimi vegetale și animale. Altfel, se deplasează aproape numai cu bicicletele sau căruțele trase de animale.
Sunt extrem de ușor de recunoscut pe stradă. Hainele lor sunt extrem de simple, sobre, făcute în casă, în nuanțe exclusiv de culoare închisă. Bărbații – care trebuie să poarte bărbi imediat ce s-au însurat – poartă pantaloni și cămașă. Fetele şi femeile poartă bonete şi rochii lungi până la pământ, indiferent de cât de cald este afară. Niciodată nu se tund şi nu au voie să poarte niciun fel de bijuterii. De machiaj sau parfumuri nici nu încape vorba…
Sunt în primul rând agricultori şi fermieri excelenţi, dar și buni meșteșugari, iar mai toate comunităţile lor se întreţin singure.
Comunitatea amish – căci despre aceasta este vorba – înglobează aproape 300.000 de credincioși, care trăiesc în mici așezări rurale, atât în SUA cât și în Canada. La origine au fost o grupare creștină a primilor anabaptiști, din Europa secolului XVI. La acel moment, anabaptiștii au respins reformele protestante, pledând pentru botezarea la maturitate și pentru separația dintre stat și biserică.
Mai târziu, anabaptiştii au fost numiţi menoniţi, după numele unui conducător de origine olandeză, Menno Simons. Comunitatea Amish a apărut în urma unei schisme în sânul mennoniţilor elveţieni, pe la 1693, când aceștia și-au asumat practica izolării totale de restul societății. Credincioşii Amish s-au răspândit din acel moment în Elveţia, Alsacia, Germania, Rusia şi Olanda.
Ulterior, începând cu secolul XVIII, Amish-ii se îndreaptă spre America de Nord, încercând să scape de persecuțiile religioase și de obligativitatea serviciului militar. Anul 1850 este unul crucial pentru comunitate. Atunci are loc o schismă, Amish-ii împărțindu-se în două mari grupuri: unul autointitulat „vechi”, care a rămas fidel tuturor perceptelor iniţiale, şi altul „nou” care acceptă în linii mari schimbările sociale şi inovaţiile tehnologiei şi ştiinţei, dar păstrează o parte din tradiţii.
Practicile religioase și de viață curentă ale Amish sunt reprezentate de două concepte principale: repulsia faţă de Hochmut (concept ce cuprinde noţiunile de mîndrie, aroganţă şi laudă) şi preţuirea faţă de Demut (umilinţă) şi Gelassenheit (calmul, placiditatea, neimplicarea). De aceea, atitudinile lor se bazează pe respingerea spiritului de competiţie, afirmare socială şi auto preţuire. În schimb, dorinţa de a se supune voinţei lui Dumenzeu este exprimată prin normele grupului şi provoacă un contrast strident cu individualismul glorificat şi preţuit de cultura occidentală.
Cursa
După această destul de lungă introducere, să trecem la povestea pe care ne-am propus să v-o prezentăm astăzi. Pe scurt, luna trecută un tânăr de 22 de ani, Leroy Stolzfus, a terminat o cursă de maraton în Harrisburg (Pennsylvania).
Timpul său a fost destul de bun: 3h:05min. Dar nu asta a atras privirile tuturor, ci faptul că Leroy a alergat întreaga cursă îmbrăcat în hainele tradiționale Amish, comunitate de care aparține. Adică în cămașă și pantaloni și încălțat cu pantofi.
Hainele nu l-au deranjat în vreun fel și nici nu a simțit nevoia să alerge în adidași. ”La urmă nu m-a durut nimic. Singurele probleme au fost de ordin psihic, căci am pornit puțin cam tare și pe la km 25 am avut o cădere psihică. Mi-am dat seama că trebuie să-ți antrenezi mai mult mintea, doar așa poți depăși greutățile. Cândva, cineva mi-a spus că alergarea unui maraton e 20% antrenament fizic și 80% pregătire psihică. Înclin să îi dau dreptate,” a declarat Leroy Stolzfus.
Tânărul Amish a mai arătat că s-a apucat de alergat la îndemnul cumnatului său (după ce a făcut niște lucruri ”nu tocmai potrivite”) și că aleargă oricând este tentat să păcătuiască. Nu se antrenează zilnic, dar aleargă totuși vreo 30 de km pe săptămână.
Viitorul ca alergător este incert pentru Leroy. Și-ar dori să alerge un semimaraton, ba chiar îl bate gândul să obțină un timp care să îi permită să se califice la Maratonul Boston. Timpul său de acum e cu doar 1 minut mai mare…
Romanian
English