sâmbătă, iunie 12 2021

În martie, bistrițeanul Tiberiu (Tibi) Ușeriu a terminat primul 6633 Ultra Arctic, o cursă ce a presupus parcurgerea într-o săptămână a 566 de kilometri în condiții extreme: frig, zăpadă și gheață,  deprivare de somn, vînt puternic. S-a vorbit tare mult pe acest subiect, adesea pe un ton triumfalist. Respingând orice ”ștampilă” de erou, Tibi Ușeriu se destăinuie ca un îndrăgostit de alergare, ca un om obișnuit, dar care s-a pregătit din greu pentru a-și urma visul, fie acesta la Cercul Polar. În continuare, a doua parte a unui interviu publicat în revista Alerg #30.

O cursă cu plan?

Da, am avut o strategie. Am vrut ca tot la 10 ore să fac o oră pauză: La început m-am simțit foarte bine, așa că am renunțat la pauză în primele 60 de ore și așa am luat un avans mare. La un moment dat aveam 16 km avans față de cel de pe locul 2. Am încetinit foarte mult după ce am început să am probleme de sănătate, iar spre final intenționat am încetinit și am încercat să mă odihnesc mai mult decât urmăritorul meu, cu care, la un moment dat, am și parcurs împreună o porțiune din traseu. După ce am trecut de ultimul punct de control, cum eu m-am odihnit mai multe ore, am putut – pe ultima porțiune – să iau din nou avans, pe când el a fost nevoit să mai facă o oprire pentru a se odihni.

t2

Cum și-a asigurat necesarul energetic?

Pentru o cursă care trebuia parcursă pe o asemenea distanță și în atâta timp, am slăbit foarte puțin. Am pierdut vreo 6 kg, asta și pentru că una dintre preocupările mele a fost să am un aport de calorii cât mai mare. Știam că corpul, fiind expus la frig, consumă mai multă energie. Faptul că sunt vegetarian nu a avut nici un efect asupra corpului meu. Am mâncat turtă dulce (preferata mea), batoane energizante și mâncare uscată (orez, fasole, mazăre), peste care puneam apă fierbinte, lăsam 10 minute să se hidrateze și mai apoi o consumam. Batoanele și turta dulce le băgam timp de o oră între stratul de haine, pe corp, să se dezghețe, după care le mâncam. Apa o țineam în termosuri să nu înghețe și încercam să o consum în cantități mari atunci când făceam pauze.

Lucruri noi trăite?

A fost prima dată în 42 de ani de viață când am fost îngenunchiat la propriu, de mai multe ori. Mi-am dat seama că și eu am limite, dar forțat de împrejurări (frigul, mai ales) sau de dorința de a duce la bun sfârșit ceea ce doream, m-au făcut să îmi depășesc orice limită.

Planuri de viitor?

Anul trecut am participat la Tor des Geants, unde am fost oprit la km 240 din cauza condițiilor meteo nefavorabile. Anul acesta am fost acceptat să particip din nou și este principalul meu obiectiv pentru viitor. De asemenea, mă ocup și de organizarea unei competiții montane, Via-Maria-Theresia și sunt implicat și în alte proiecte organizate de Tașuleasa Social, unde fac parte din echipa de bază.

Gânduri de final

Nu am susținut niciodată că ceea ce am realizat eu este o performanță sportivă. Nu putem compara perele cu merele, deși amândouă au un gust foarte bun. Diferența dintre un sportiv de performanță și unul amator, ca mine, este foarte mare și pentru cunoscători nici măcar nu ar fi nevoie să fie explicat acest lucru. Aș fi ipocrit să spun că, pe plan personal, al sportivului amator, nu consider o performanță ceea ce am realizat la această cursă. Nu vreau să fiu pus la zid deoarece media sau unii au exagerat puțin în legătură cu această cursă. Sunt conștient de câtă pregătire este nevoie, uneori, în sportul practicat de amatori și pot doar să-mi închipui de câtă pregătire are nevoie un sportiv de performanță. Și-i apreciez pe deplin pe aceștia din urmă. Pentru mine, ceea ce fac este un hobby, așa că nu mă compar.

Eu consider că dacă rezultatele sportivilor de performanță nu sunt intr-atât de apreciate și mediatizate, precum ar fi normal, nu eu trebuie să fiu învinovățit. Problema ar trebui să fie căutată acolo unde există și rezolvată. Nu am ieșit niciodată public să strig cât de tare și mare sunt eu, dimpotrivă, am încercat pe cât posibil să rămân cu picioarele pe pământ și să îmi duc mai departe hobby-ul. Nu-mi câștig existența din acest hobby, ba chiar investesc o parte din banii pe care îi câștig, muncind 8-10 ore pe zi.

Nu sunt un fenomen, nici un erou, sunt doar un sportiv amator și atât.

Foto: Voicu Bojan și arhiva personală

Comments

comments

Previous

Tibi Ușeriu. După cursa vieții (I)

Next

Îndrumar de erou!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also