* Îmi place să descopăr locuri noi, alergînd dimineața devreme. Duminică, pe străzile boante din centrul vechi al Craiovei am descoperit un oraș somnoros. Case de cel puțin jumătate de secol, case de tîrgoveți înstăriți, intercalate – cînd și cînd – de clădiri noi, cu fațade și acoperiș lucind ca plasticul. Peste tot, curți nu foarte mari, pline de verdeață. Viță de vie, copaci ce stau să înflorească, flori, răsaduri. Nici țipenie de om însă, doar cîte un cîine hămăind cu jumătate de gură de după gard, deranjat oarecum că l-am trezit din somn.
O jumătate de oră mai tîrziu, în zona de blocuri din apropierea cimitirului Sineasca, aceeași liniște (ca de mormînt ), tot cîini plictisiți, de data aceasta moțăind pe stradă, în grupuri mari. Primii oameni pe care i-am văzut activi în Craiova, într-o dimineață de duminică, au fost cucoanele, îmbrăcate în haine bune, de oraș, care se îndreptau spre biserică.
* Două zile mai tîrziu, aproape 1000 de kilometri mai departe. Becici e o stațiune mică, în apropiere de Budva (Muntenegru). Plajele sale au cîștigat în 1935 un Grand Prix și titlul de cele mai frumoase plaje din Europa. Acum e multă liniște pe aici, dimineața devreme. Dar e o altfel de liniște, una în care se aude marea (Jadranska more, Adriatica), în care țipă pescăruși și bate vîntul. Norii sunt foarte jos și se mișcă cu rapiditate. Traseul de alergare e o alee de beton ce urmează plaja, panglică de nisip maroniu, nu foarte fin. Traseul trece pe lîngă hotelurile și pensiunile pline cu turiști ruși (familii de mijloc, cu 1-2 copii) și pensionari nordici (aproape exclusiv cupluri ce se mișcă simetric, parcă în oglindă), străpunge și un munte la un moment dat, urcă și coboară domol (însă în lateral te poți duce oricînd pe drumuri lăturalnice ce urcă pieptiș). E multă verdeață în Becici, iar puținii oameni treziți dis de dimineață par să caute doar liniștea și leneveala.
Romanian
English