Longilin, ambițios, rapid. Nu se teme de durere. Nu vorbește urât. Sau nu a ajuns încă în faza asta. Nu are coșmaruri. Mare amator de ciocolată. Din toate aceste motive, a decis să alerge în octombrie primul său maraton, în cadrul echipei Raiffeisen Runners. Îl cheamă Eduard Muscalu. Pentru prieteni, Edi.
Cine ești tu, domnule Muscalu? Cum te-ai prezenta în doar 42 de cuvinte?
Tânăr la 23 de ani, plin de energie, muncitor, fericit absolvent al facultății, anul acesta, dornic de noi provocări, prietenos, cu glume bune în program (chiar dacă prietenii îmi spun că nu prea sunt bune), un fan înrăit al lui Rojer Federer și abia aștept ultimul sezon din GOT!
De ce te-ai apucat să alergi? Ba încă, vrei maraton. Fizicul nu te prea ajută, viață sportivă nu prea duceai. Ți-ai propus să impresionezi pe cineva?
Este adevărat că nu am cele mai bune picioare pentru alergat, însă sport am făcut cam toată viața. Îmi place mișcarea, mai ales după opt ore de stat la birou și niciodată nu o să spun ”nu” unei partide de tenis de câmp. De impresionat pe cineva, cu siguranță nu vreau să o fac. Sau poate răspunsul corect ar fi: ”da, alerg pentru a mă impresiona pe mine și pentru bucuria sufletului meu”.
Ce e durerea? De ce ai preferat să ai parte de așa ceva în timp ce alergi, în loc să stai să faci altceva distractiv?
Pe scurt, pentru mine durerea este ceva trecător. Merg pe principiul că atunci când hotărâm să facem ceva în viață, chiar dacă nu e cel mai frumos lucru, întotdeauna putem să găsim și o parte distractivă a sa. Sau, dacă nu o găsim, ne-o creăm noi. Prin urmare, cel mai bun remediu la durerea din timpul unei alergări lungi este gândul că după aceea pot să mănânc atâta ciocolată cât să zic: ”gata, nu mai vreau, pentru moment”.
Recent ai alergat un antrenament de 24km. Care este cea mai cuminte înjurătură care ți-a venit în minte, atunci cînd ți-a fost mai greu?
Da, foarte greu antrenament a fost… A fost și cea mai lungă distanță alergată de mine până atunci. De înjurat, nu prea înjur, doar dacă sunt dus la capătul puterilor și depășesc nivelul de răbdare foarte ridicat pe care îl am. Ceea ce nu s-a întâmplat la acel antrenament. Dar și când se va întampla, înjurătura mea va suna geva de genul: ******* *** **** ***, **** *** *** ** ***** ********* ********** **** **** *******!!!
Spune-mi cel puțin trei lucruri sau cuvinte noi pe care le-ai învățat în timpul pregătirii pentru primul tău maraton.
Mi-e sete, vreau mâncare, mai e puțin, cine m-a pus?, ce bine o să fie în pat și tot felul de cuvinte care să mă facă să mă gândesc cât mai puțin la distanța pe care o mai am de parcurs pâna la finalul unui antrenament.
Patru luni te-ai trezit devreme, ai pierdut week-enduri, ți-ai dat peste cap viața socială. Și totul pentru a te pregăti pentru primul tău maraton. Merită?
Cu siguranță că merită și, cu siguranță, am avut mult mai multe de câștigat decât de pierdut. Adică, ce poate fi mai frumos decât trezitul la 6 dimineața în fiecare sâmbătă?
Ai coșmaruri? Maratonul îți va da, oricum. Știi ce este acela coșmarul alergătorului?
Coșmaruri nu, dureri da. Sper totuși să rămân doar cu durerile, nu vreau și coșmaruri. Coșmarul alegătorului? Am citit la un moment dat un articol pe această temă și se spunea că atunci când alergi, în vis desigur, chiar dacă faci pașii, nu reușești să înaintezi. Dacă nu este vorba despre asta, o să-mi fac temele mai bine pentru săptâmâna viitoare.
De obicei, alergătorii trebuie să fie buni la matematică, pentru a-și calcula spliturile de timp, ritmul per km, viteza etc. Întrebare simplă: cât face 3.45 + 3.45?
7.30. Dar momentan nu am ajuns să mă joc cu asemenea cifre. Să sperăm că, până la sfârșitul antrenamentelor, o să fiu în stare.
Cum ai descrie personajul din poza de mai jos?
Cu siguranță nu este un personaj care a trecut printr-un antrenament de anduranță. Însă da, mă recunosc, sunt eu, cel cu zâmbetul pe buze aproape de fiecare dată.
Romanian
English