luni, decembrie 9 2024

Team HoytRick Hoyt s-a născut în anul 1962 şi din cauza unei deficienţe de oxigenare a creierului a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală. Nu putea vorbi, nu se putea mişca.  Deşi părinţilor li s-a spus că băiatul nu va putea avea vreodată o viaţă normală, ei au crezut contrariul. Treptat, Rick a învăţat alfabetul şi cuvintele de bază, a fost pus să se joace – dintr-un scaun cu rotile – alături de copii de vîrsta sa.
În 1975, Rick a fost admis în sistemul public de învăţămînt. Cu doar un an înainte începuse să comunice prin intermediul unui computer special creat pentru el, care îi transpunea gîndurile în cuvinte. La 31 de ani, Rick absolvă Universitatea din Boston cu o specializare în Educaţie Specială.

Viaţa lui Rick şi a tatălui său avea să se schimbe radical în primăvara anului 1977, cînd băiatul a dorit să participe la o cursă de alergare în scopuri caritabile, pe distanţa de cinci mile. Dick, tatăl, nu era deloc un atlet, dar a fost de acord să alerge, împingîndu-şi băiatul aflat într-un cărucior. Au terminat aproape ultimii, dar au reuşit să treacă linia de sosire împreună. În seara acelei zile, Rick avea să îi spună tatălui său: “cînd alerg, mă simt ca şi cum nu aş avea niciun handicap”.

Din acea zi avea să se constituie Echipa Hoyt. Împreună, tatăl şi fiul – tatăl cu corpul şi fiul cu inima – aveau să termine peste 1000 de curse, dintre care 67 de maratoane (2h:40m, cel mai bun timp înregistrat), numeroase duatloane, triatloane (dintre care şase curse Ironman) sau alergări pe distanţe mai mici. În 1992, tot împreună, pe o bicicletă construită special, au făcut un tur al Statelor Unite, parcurgînd 3735 mile în 45 de zile.
Pentru 2011, cînd tatăl va avea 70 de ani, Team Hoyt şi-a propus să mai alerge o dată maratonul de la Boston.

“Cînd alerg, mă simt ca şi cum nu aş avea niciun handicap”

PS – mulţumiri Laurei pentru că mi-a semnalat această poveste.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=Sb_tEOkcfds]

Comments

comments

Previous

Aleargă cu Ro Club Maraton

Next

Ştiri pe fugă (IX)

1 comment

  1. Superb! Cand undeva, intr-o cursa imi va fi greu, imi voi aduce aminte de aceasta imagine tata-fiu alergand impreuna. Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also