Toți componenții echipei de atletism a Statelor Unite vor alerga la Jocurile Olimpice, în probele de viteză, într-un echipament pe cât de revoluționar pe atât de (posibil) controversat. Compania Nike a prezentat la sfârșitul acestei săptămâni TurboSpeed, un echipament despre care se spune că va duce la îmbunătățirea performanțelor pe 100 de metri cu circa 0.023 secunde, relatează The Telegraph.
Timpul pare infim pentru un profan, însă în cazul unor atleți profesioniști o diferență de câteva zecimi de secundă poate însemna o clasare care să îți aducă o medalie de argint în locul uneia de bronz, așa cum s-a întâmplat la ultima ediție a JO.
Secretul acestui nou model de echipament constă în plasarea bine calculată a unor încrețituri și orificii fine în textura materialului, la nivelul brațelor și picioarelor, ceea ce permite creșterea aerodinamicității atletului. După mai bine de 12 ani de cercetări, experții de la Nike au decis să preia în atletism o tehnologie folosită deja în cazul mingilor de golf, și care a dus la creșterea semnificativă a distanțelor parcurse de acestea în zbor. A mai fost nevoie de circa 1000 de ore de testare în condiții speciale (în wind-tunnel) și s-a ajuns astfel la TurboSpeed.
„Am testat echipamentul în probe de 100 m, 200 m, 400 m și nu ne-a venit să credem văzând rezultatele,” spune Martin Lotte, director de creație la Nike. „Credem că el va contribui decisiv la stabilirea podiumului la JO”.
Cât de cinstită este însă această îngemănare dintre Citius, Altius, Fortius, ca principii ale olimpismului, cu elemente precum titanul, carbonul și poliuretanul, adică cele mai recente tehnologii? Este dificil de oferit un răspuns în acest moment, chiar dacă se vorbește deja de „doping tehnologic” prin folosirea unui astfel de echipament.
Dr. Ross Tucker de la Sportsscientists.com consideră însă că o îmbunătățire cu doar 0.2 la sută a performanței (așa cum o promite Nike) poate face uneori diferența, însă este foarte posibil ca testele făcute să nu fie relevante, deoarece procentul se încadrează într-o marjă rezonabilă de eroare. În plus, este deja o tradiție ca la fiecare patru ani, în preajma JO, marile companii să anunțe cu surle și trâmbițe noutăți tehnologice sau o nouă linie de echipament, ca parte a unei strategii de marketing menită, evident, să ducă la creșterea vizibilității și a vânzărilor. Oricum, eficiența acestui echipament se va vedea numai în condiții reale, în competiții.
Însă, în acest caz se ridică o nouă întrebare: este ok să fie permisă folosirea unui astfel de echipament care promite să ducă la îmbunătățirea artificială a performanțelor sportive? Există un precedent celebru în acest sens. La JO de la Beijing, în 2008, unii înotători au folosit un echipament revoluționar, numit LZR. La fel și la marile competiții din anul următor.
În acest timp, au fost doborâte aproape 150 de recorduri mondiale și olimpice, ceea ce – pe bună dreptate – a ridicat mari semne de întrebare despre echipament. Așa că, din 2010 acesta a fost interzis. Ca urmare, ponderea noilor recorduri a scăzut foarte, foarte mult.
Citându-l tot pe dr. Ross Tucker, trebuie spus că este totuși greu de făcut o comparație a echipamentului de înot cu a celui de alergare. Dacă cel dintâi a dus, în situații comparabile, la îmbunătățirea performanțelor cu circa 1.6%, cel din urmă, după cum am spus, ar face-o de vreo opt ori mai puțin. Adică e aproape irelevant.
Așadar, urmează de văzut cum se va comporta TurboSpeed la Olimpiadă și dacă va fi sau nu un echipament ce va putea fi încadrat la categoria de “dopaj tehnologic”.
Pînă atunci haideți să rămânem la superba sfidare față de tehnologie din partea lui Usain Bolt, care aleargă în marile competiții cu o vestă care îi flutură continuu în vânt și care, chiar dacă nu îl ajută, nici nu îl împiedică să câștige și să fie un mare campion.
Romanian
English
Interesanta tema de reflectie… Oare pantofii de alergare din ce in ce mai (pretins) sofisticati ar intra in categoria avantajelor tehnologice? Unde este linia de demarcatie? Greu de spus intr-o perioada in care tehnologia face parte din viata noastra… uneori mai mult decat mama natura. 🙂
Si o observatie minora: in articol se spune de mai multe ori ca performanta ar creste cu 2%. Insa tot aici se spune „îmbunătățirea performanțelor pe 100 de metri cu circa 0.023 secunde”. Asta inseamna 0,2% – si este o diferenta. Doua sutimi de secunda nu cred ca pot fi cuantificate intr-o cercetare stiintifica pentru a concluziona ca au fost obtinute ca urmare a utilizarii echipamentului aerodinamic. Variatiile rezultatelor obtinute de acelasi atlet de la o cursa la alta sunt mult mai mari si influentate de o multitudine de factori (unii greu sau imposibil de cuantificat).
Asadar daca este vorba despre 0,023 secunde pe 100m nu-mi vine sa cred ca aceste concluzii asupra echipamentului sunt fundamentate de o cercetare riguroasa. Marketing as usual…
Salut dle Sundance,
intai de toate, sa ma refer la observatia ta minora. Am recitit textul de trei ori dar nu am observat greseala semnalata. Am scris o singura data cu cit se imbunatateste performanta, iar procentul mentionat e de 0.2 la suta. Asadar, multumesc pentru observatie, dar nu am vazut ce ar fi trebuit sa vad.
Pe de alta parte, intru totul de acord ca tehnologia moderna a cam devenit… a doua natura a omului. E si bine, e si rau.
cu prietenie
Marian
Salutare domnule Marian!
Cred că am văzut eu greşit… Şi mă tot încăpăţânez să nu port ochelari. 🙂
Fiind vorba de 0,2% (două sutimi de secundă la 100m) o să-mi menţin părerea că nu se poate izola/măsura un astfel de efect al echipamentului asupra performanţei. Iar articolul mi-a adus aminte de… http://www.youtube.com/watch?v=TPQ3Sv0T3T8
Citesc cu mare plăcere Alerg.ro aşa că vă urez spor la treabă!