Pe 1 ianuarie 2009, la ora 8 dimineaţa, eram primul romăn care înota în Marea Neagră, zona Mamaia. Afară era cald: -4 gr C. !
Ca să nu mai spun că eu n-am călcat niciodată pe plajă altfel decăt desculţ. Mi-ar fi fost ruşine faţă de Mare, să fiu în adidaşi…
prin alergari in pantaloni scurti si tricou pentru cei care nu au marea aproape 😀
pentru mine-i aproape la 226 km… :))))
„prin alergari in pantaloni scurti si tricou pentru cei care nu au marea aproape”
Io nu ma pricep, insa am citit pe diverse panouri ca sa alergi cu genunchii dezgoliti/coatele dezgolite la temperaturi mai mici de 10 grade, ca sa nu mai zic sub zero grade, ar fi extrem de daunator pentru articulatii si ligamente – riscul de accidentare creste exponential.
Separat: sincer, bravo celor care fac baie la copca!
Desi atatea cruci in preajma unei persoane firave care pluteste nu imi inspira incredere 🙂 …
Dragă „floare nebună” :0000 , eu mi-am început oţelirea încă de când am apărut pe lume. Am fost tăvălit prin zăpada de 1 martie. Apoi, cu timpul, în viaţa mea de la ţară, mi-au devenit prietene apa rece, vântul, ploaia, arşiţa… N-am mai fost răcit din iulie 1997 şi n-am luat niciodată medicamente chimice.
Şi un mic „secret”: acum vreo 7 ani am făcut nişte cursuri de yoga concentrării. Să-ţi povestesc de mersul desculţ pe cioburi sau cărbuni încinşi ? Poate altădată…
Daca imi permiteti sa intru in discutie… cred ca dreptate are si Crazy Flower (Dinu, parca suna mai potrivit numele asa, decit in traducere!) cind spune ca pentru marea majoritate a oamenilor alergatul in pantaloni scurti si tricou e totusi daunator articulatiilor si ligamentelor…
…dar ai dreptate si tu cind, oferind exemplul personal, spui ca prin efort sustinut, concentrare etc se poate ajunge la lucruri ce par incredibile la prima vedere. Felicitari!
Avem deja aranjata o alergare comuna, desculti fiind, mai ramine ca eu sa vin suplimentar si cu niste carbuni incinsi :-))
Acuma… deh, te rog să mă ierţi, dragă maricu13 c-am dat buzna aşa desculţ pe blogul tău, cu atâtea comentarii „desculţe”. Dar încălţaţi sau nu, tot prieteni rămânem.
Iubim natura, deci viaţa. Astfel încât proverbul cu „Cine se aseamănă, se adună” se adevereşte şi-n acest caz.
Viaţa e frumoasă, dar tare scurtă. Astfel că eu am învăţat să alerg… încet !
Îţi doresc toate cele bune. Şi nu te speria, dar „Alerg, deci exist” făcând parte dintre blogurile mele favorite, am să lipăi periodic prin el !!! 🙂
Foto: Reuters.com
Romanian
English
Pe 1 ianuarie 2009, la ora 8 dimineaţa, eram primul romăn care înota în Marea Neagră, zona Mamaia. Afară era cald: -4 gr C. !
Ca să nu mai spun că eu n-am călcat niciodată pe plajă altfel decăt desculţ. Mi-ar fi fost ruşine faţă de Mare, să fiu în adidaşi…
prin alergari in pantaloni scurti si tricou pentru cei care nu au marea aproape 😀
pentru mine-i aproape la 226 km… :))))
„prin alergari in pantaloni scurti si tricou pentru cei care nu au marea aproape”
Io nu ma pricep, insa am citit pe diverse panouri ca sa alergi cu genunchii dezgoliti/coatele dezgolite la temperaturi mai mici de 10 grade, ca sa nu mai zic sub zero grade, ar fi extrem de daunator pentru articulatii si ligamente – riscul de accidentare creste exponential.
Separat: sincer, bravo celor care fac baie la copca!
Desi atatea cruci in preajma unei persoane firave care pluteste nu imi inspira incredere 🙂 …
Dragă „floare nebună” :0000 , eu mi-am început oţelirea încă de când am apărut pe lume. Am fost tăvălit prin zăpada de 1 martie. Apoi, cu timpul, în viaţa mea de la ţară, mi-au devenit prietene apa rece, vântul, ploaia, arşiţa… N-am mai fost răcit din iulie 1997 şi n-am luat niciodată medicamente chimice.
Şi un mic „secret”: acum vreo 7 ani am făcut nişte cursuri de yoga concentrării. Să-ţi povestesc de mersul desculţ pe cioburi sau cărbuni încinşi ? Poate altădată…
Daca imi permiteti sa intru in discutie… cred ca dreptate are si Crazy Flower (Dinu, parca suna mai potrivit numele asa, decit in traducere!) cind spune ca pentru marea majoritate a oamenilor alergatul in pantaloni scurti si tricou e totusi daunator articulatiilor si ligamentelor…
…dar ai dreptate si tu cind, oferind exemplul personal, spui ca prin efort sustinut, concentrare etc se poate ajunge la lucruri ce par incredibile la prima vedere. Felicitari!
Avem deja aranjata o alergare comuna, desculti fiind, mai ramine ca eu sa vin suplimentar si cu niste carbuni incinsi :-))
Acuma… deh, te rog să mă ierţi, dragă maricu13 c-am dat buzna aşa desculţ pe blogul tău, cu atâtea comentarii „desculţe”. Dar încălţaţi sau nu, tot prieteni rămânem.
Iubim natura, deci viaţa. Astfel încât proverbul cu „Cine se aseamănă, se adună” se adevereşte şi-n acest caz.
Viaţa e frumoasă, dar tare scurtă. Astfel că eu am învăţat să alerg… încet !
Îţi doresc toate cele bune. Şi nu te speria, dar „Alerg, deci exist” făcând parte dintre blogurile mele favorite, am să lipăi periodic prin el !!! 🙂