Fisherman’s Friend StrongmanRun 2013

Am supraviețuit și încercării din ajunul Paștelui. Am alergat peste 20 de km și am depășit 15 obstacole. Sunt un StrongMan acum.

de Liviu Cseki

Adrenalina mi-a cuprins tot corpul când m-am înscris la ediția de anul acesta a concursului Fisherman’s Friend StrongmanRun din Germania. Voiam cu toată ființa mea să fiu un Strong Man. Pe măsură ce se apropia data concursului, am început să mă gândesc la ce mă așteaptă și au apărut primele urme de îndoială. Mi-a trecut, la un moment dat, prin cap să nu particip și să-mi păstrez forțele pentru concursul din iunie – Zugspitz Ultratrail. Dar am reușit să mă motivez și să particip.

Câteva date despre concurs, ca să știți despre ce citiți: Concursul se numește „Fisherman’s Friend StrongmanRun”. Nu are nici o legătură cu pescari sau marinari, „Fisherman’s Friend” fiind o marcă de bomboane mentolate – principalul sponsor. Concursul se desfășoară în 8 țări europene: Germania, Franța, Elveția, Belgia, Olanda, Italia, Austria și Luxemburg.

Este un concurs de alergare cu obstacole, fiecare ediție fiind diferită de cea precedentă atât ca distanță cât și ca obstacole. Ediția din Germania din 2013 s-a desfășurat în zona Nürburgring, cu anumite porțiuni ce treceau chiar pe faimosul circuit auto. Concursul a presupus alergarea pe o distanță de 23,8 km (2 ture a câte 11.9 km) și învingerea a 15 obstacole pe tură.

Alergarea s-a desfășurat atât pe asfalt cât și pe teren accidentat iar obstacolele au fost sarea și piperul acestui concurs. Obstacolele au fost șanțuri pline cu apă și noroi, trecerea târâș pe sub plase de sârmă electrificată cu 12 V, cățăratea pe baloți de fân, containere de marfă, funii, anvelope auto, deci tot ce și-ar putea dori un om normal.

Înscrierea a costat 79 Euro, iar în schimb s-a oferit un tricou tehnic de finisher în valoare de 35 Euro, două bandane și distracție nelimitată.

La ediția din Germania s-au înscris 12.823 persoane (1.793 femei și 11.030 bărbați). Dintre aceștia, 10.473 au luat startul (1.451 femei și 9.022 bărbați), iar 9.833 au și terminat (1.257 femei și 8.576 bărbați). 6.484 de concurenți au reușit să treacă linia de finish în mai puțin de 4 ore. Cel mai în vârstă concurent a avut 70 de ani, iar 29 de concurenți și-au serbat în ziua concursului majoratul.

Ne-am cazat la cort într-un camping aproape de Nürburgring alături de câteva sute de concurenți veniți pentru a-și testa limitele. Pentru două nopți am plătit 29 euro de persoană, preț în care era inclusă și mașina, ce am parcat-o lângă cort. Campingul era dotat cu câteva băi cu dușuri poziționate în locuri ușor accesibile din orice direcție.

Ne-am îndreptat spre clădirea BMW de unde am ridicat pachetul de start ce a constat într-un rucsac cu logo-ul concursului, o bandană, diverse vouchere, un baton proteic, numărul de concurs, chipul. Am trecut și pe la standul Brooks de unde am cumpărat un tricou (20 Euro) și o șapca (15 Euro).

Foamea ne-a împins spre Pasta Party ce s-a ținut într-un complex de restaurante din apropierea circuitului. Intrarea a costat 8,5 euro și am putut consuma paste cu sos Carbonara, Bolognese, somon, diverse băuturi răcoritoare. Pentru o bere fără alcool am avut un voucher în pachetul de start.

Dimineața a venit cu un soare ce a adus un zâmbet pe fața tuturor. Ediția 2012 s-a desfășurat pe ploaie, aceasta făcând viața concurenților și mai grea.

Am luat un mic dejun consistent și ne-am îndreptat pașii spre zona de start. Pe drum am văzut concurenți costumați în maimuțe, eroi de benzi desenate, gladiatori, businessmen cu încălțăminte sport. Fiecare încerca să aducă un plus de distracție în acest concurs.

În zona de start atmosfera era încărcată de adrenalină și culoare, sportivii încercând să-și ascundă emoțiile și nerăbdarea în spatele unor măști, care mai de care mai interesante. M-am poziționat în pluton și am început să fac joc de glezne ca să îmi încălzesc articulațiile (sau poate nu aveam stare din cauza emoțiilor?). Muzica sporea emoțiile și adrenalina ce plutea în aer.

Concurenții dansau, strigau, se luptau cu demoni invizibili. Cu câteva minute înainte de start organizatorii au calmat mulțimea cu un Johnny Cash, după care au ”electrocutat-o” cu focuri de artificii, fum și muzică antrenantă. La 5 minute după startul oficial, am reușit să trec și eu linia de start și am început aventura.

Datorită lipsei de experiență în asemenea concursuri, am început prudent cursa, într-un ritm destul de confortabil. Nu am reușit să mă mențin prea mult în ritmul domol și am început depășirile, dar prudent. Nu am vrut să fiu luat prin surprindere de dificultatea traseului și să ard ca o lumânare înainte de terminarea concursului.

Primele obstacole – baloți de fân, nu m-au încurcat, ci energizat. La primul obstacol adevărat, un șanț cu apă și noroi, fără să mă gândesc, am trecut prin „pussy lane” – o zonă destinată celor bătrâni, bolnavi sau doar slabi de înger. Conștiința m-a mustrat și mi-a amintit motivul pentru care m-am înscris la concurs și m-am întors că să trec așa cum se cuvine peste obstacol. Apa rece m-a energizat și mi-a răcorit mușchii.

Ca să simt că trăiesc cu adevărat, unul dintre obstacolele următoare a fost trecerea pe sub o plasă ușor electrificată, care a pus concurenții, la propriu, la pământ. Plasa era așezată la o înălțime de 0.5 m desupra pământului și trebuia să te târăști pe sub ea. Din când în când primeai câte un impuls care te trezea. Bineînțeles, și aici era un „pussy lane” pentru cei cu pacemaker cardiac. Am observat destul de mulți „bătrâni și bolnavi” în cursa asta. Se pare că e destinată oricui.

Mi-am continuat depășirile în același ritm, oprindu-mă ocazional din cauza ambuteiajelor dinaintea obstacolelor. Fiecare obstacol m-a surprins prin ingeniozitatea cu care a fost creat. Nu puteai să te plictisești. Când simțeai că ai obosit de la alergat, dădeai de un obstacol care te scotea din monotonie. Prima tură am terminat-o în 1 oră și 43 de minute. Când am văzut timpul mi-am zis că trebuie să mai cresc ritmul. Ambuteiajele s-au rărit și ritmul era mai ridicat.

Mi-am păstrat tehnică de vânare a celui din față și am avansat ușor, ușor, odihnindu-mă în zona diverselor obstacole. Pe la km 17 am început să simt oboseală, dar nu aveam de gând să o las mai moale. Am accelerat până în momentul când m-am izbit de un ambuteiaj impresionant. Vedeam linia de finish și mai aveam două obstacole în față.

La vederea mulțimii ce se luptă să treacă peste anvelopele împrăștiate și să se cațere peste baloții de fân și peste containerele de marfă mi-a venit în minte imaginea unui mușuroi de furnici. Cei din față îi ajutau pe cei din spate să se cațere după care erau ajutați la rândul lor. Toți concurenții lucrau împreună spre învingerea obstacolului. Nu contau sexul, mușchii, culoarea pielii, religia, educația. Toată lumea era plină de noroi și toți voiam să ajungem la finish. Sportul unește oamenii cu adevărat.

Am trecut linia de finish după 3h:01min:23sec și am fost al 928-lea Strong Man. Eram surprins cât de bine mă simțeam. Nu mă durea nimic și eram așa de plin de energie că îmi venea să mai fac încă o tură. Am mâncat vreo trei bucăți de prăjitură și am băut câteva pahare de apă și am căutat-o pe Iulia și pe Dana, dar am realizat că nu am nici o șansă să le găsesc printre miile de persoane de acolo. M-am băgat la un duș ca să mai dau jos din nămolul care îmi îmbibase toți porii pielii. Mi-am luat tricoul de finisher și medalia și le-am purtat cu mândrie.

Le-am găsit pe fete și am plecat să sărbătorim. Corpul îmi cerea mâncare sănătoasă, așa că l-am recompensat cu o porție mare de cartofi prăjiți cu maioneză, chiftele aduse de acasă și o cola, toate sănătoase, bio și fără E-uri. Cred că aș fi putut mânca și pietre la momentul respectiv și tot delicioase mi s-ar fi părut. Spre sfârșitul serii, adrenalina s-a disipat și am început să simt oboseala. Le-am lăsat pe fete la cheful din camping și m-am îndreptat pașii spre confortul izoprenului din cort.

Acesta a fost cel mai interesant, provocator, fain concurs la care am participat până acum. Am luat startul cu emoție și cu ușoară teamă și am terminat cu zâmbetul pe buze. Obstacolele care m-au speriat s-au dovedit a fi doze de adrenalină care m-au propulsat înainte. Am savurat cu fiecare părticică din corp acest concurs și mi-am propus să îl întroduc în calendarul competițional și anul viitor.