Primul Maraton

Primul antrenament pentru Primul Maraton

Alerg.ro iunie 12, 2013

FacebookTwitterLinkedinPinterest

Patrusprezece oameni (cu tot cu mine), s-au întâlnit luni la 19:30 cu Marian Chiriac, Gabi Solomon şi Oana Badea – consultanta pe “probleme feminine“. Au fost cei mai mulţi alergători prezenţi la un prim antrenament din cadrul proiectului “Primul Maraton – Raiffeisen Runners“.

de Ana-Maria Ciobanu

Întâlnirea a debutat cu analizatul echipamentului. Cei care au mai participat la evenimente de alergare au intrat imediat în vorbă. “De unde ai tricoul ăsta?”, “Ai fost la semimaraton?”, “Ce timp ai scos?”, “Eu am abandonat, era foarte cald”.

După cum bănuiam, nu voi putea alerga pe distanţe lungi în Kalenjii mei, dar cel puţin pentru primele antrenamente vor fi OK. Trebuie să mă duc la cumpărături cât de curând. Avem printre noi şi  “minimalişti” şi de-abia aştept să aflu mai multe despre cum e să alergi într-un fel de şosete cu degete, mai ales pe distanţe lungi.

Încălzire

Herăstrăul era ticsit de biciclişti, rolleri, părinţi cu cărucioare, liceeni, găşti de alergători sau alergători singuratici. Mă aşteptam să atragem priviri lungi când ne-am aşezat în cerc şi am pornit încălzirea, dar nu a fost cazul. Eram parte din peisaj cu rotirile noastre de cap, braţe şi trunchi, fandări, extensii (…). Marian ne-a spus că după o încălzire bună trebuie să transpiri un pic. N-am transpirat, dar cu siguranţă a fost mult mai bine decât cum procedam până acum: 2-3 scuturări de glezne şi ţuşti! Apoi mă întrebam de ce mă înţepau toate cele.

3.2 km

Prima noastră alergare a avut ca scop să determine la ce nivel suntem, dacă avem probleme de postură sau de călcătură. Am pornit de la statuia lui Charles de Gaulle, am ţopăit peste plăcile mobile din Aleea Trandafirilor şi ne-am apropiat uşor de lac.

Grupul de 14 oameni s-a fragmentat în funcţie de capacităţile fiecăruia. În faţă au mers cei care au alergat deja pe la concursuri şi au povestit despre timpi, iron-man şi alte competiţii, în spate s-au făcut glume şi strategii: “Încep uşor acum pentru că mai încolo o să fie mai rău“.  Când am trecut pe lângă restaurantele de la debarcader ne-a învăluit un miros de mici şi cineva a glumit: “Ce-ar merge o bere!”.

Gabi şi Marian au alergat printre noi şi ne-au dat din când în când sfaturi: relaxează braţele, relaxează umerii, ajută-te de mişcarea mâinilor, nu te apleca prea mult în faţă, nu strânge prea tare pumnii (…).  Aşa am descoperit că alerg cu mâna dreaptă destul de înţepenită 🙂 . Am fost sfătuiţi să ne controlăm poziţia din când în când şi să ne imaginăm că ne trage cineva de o sfoară prinsă în vârful creştetului, ca să nu ne mai încordăm şi gârbovim pe măsură ce ne e tot mai greu să înaintăm.

Cum n-am mai alergat niciodată în Herăstrău, a fost chiar plăcut pentru că nu ştiam traseul, erau oameni şi locuri de privit, dialoguri de purtat. Cu siguranţă a fost mai interesant decât o seară monotonă cu căştile în urechi la pista de la stadion. Cred că de-asta mi s-a părut că au trecut foarte repede cei 3 km şi un pic cu care am început.

Am terminat antrenamentul cu câteva sfaturi de final şi cu o rundă de “descălzire” (treaba aia pe care eu n-o făceam niciodată).

Pe cont propriu

Astăzi o să alergăm pe cont propriu, între 3 şi 5 km, fiecare după posibilităţi. Deşi toată ziua aş fi dormit pe tastatură, de-abia aştept să se facă 19:30 şi să ies la treabă. Mi-am propus să alerg 10-12 ture de 400 de m şi să mă şi cronometrez de data asta.

Obiectiv pentru weekend: 6 km

În weekend o să alergăm din nou împreună, între 4 şi 6 km în funcţie de gradul de pregătire al fiecăruia. N-am mai alergat niciodată 6 km şi-s tare curioasă dacă o să pot.

Mai sunt 115 zile.

Comments

comments