PHOTO by Austris Augusts, CC0 license
Sportul joacă un rol esențial în viața fiecărei persoane în zilele noastre. Pe lângă numeroasele beneficii pe care le are asupra sănătății noastre fizice și psihice, activitatea fizică este adeseori considerată un mod excelent de socializare sau divertisment. Sportul vine din nevoia de mișcare, dar și din dorința interioară a fiecăruia dintre noi de a învinge adversarul și de a arăta de ce suntem capabili când ne punem fiecare celulă a corpului la treabă. Pentru unii face parte din rutina zilnică, în timp ce alții asociază orice formă de mișcare cu un nivel ridicat de stres.
Cu toate acestea, se pare că încă din cele mai vechi timpuri oamenii au inventat reguli conform cărora să fie încununați în urma unei întreceri sportive. Tocmai din acest motiv este esențial să aflăm cum au apărut câteva dintre cele mai vechi sporturi și cum s-au dezvoltat acestea odată cu trecerea timpului.
Originea sporturilor
În prezent oamenii trăiesc un paradox. Chiar dacă tehnologia facilitează felul în care ei trăiesc din mai toate punctele de vedere, tot există varii motive care să provoace stres. Ei bine, cu toate că omul primitiv nu avea acces la inteligența artificială, una dintre cele mai mari preocupări pe care le avea era asigurarea supraviețuirii.
Doar în urma acestui fapt a putut omul antic să ia o pauză de la „rutina” de zi cu zi și să se destindă. Cei ce trăiau la acea vreme aveau ca principale activități domesticirea animalelor și întemeierea unei gospodării, dar se pare că tot aceștia au fost și dezvoltatorii acestui „fenomen”. Mai cu seamă, civilizațiile egiptene, dar și strămoșii celor care trăiesc în actuala regiune din Irak au pus bazele sportului.
Sportul în Grecia Antică
PHOTO by Krottenbach1, CC0 license
Când rostim cuvântul „sport” este imposibil să nu ne treacă prin minte celebra operă din literatura greacă – Iliada. Conform acestor povestiri scrise prin secolul al VIII-lea, grecii apreciau în mod deosebit calitățile atletice. Societatea acelor vremuri era, de asemenea, animată de spiritul competitiv pe lângă cel eroic. Grecia antică sărbătorea adesea diverși zei, ocazie cu care cetățenii, conduși de un puternic imbold, luptau până la lăsarea puterilor în întrecerile atletice. Un alt lucru la fel de important de notat este că doar bărbații puteau concura la aceste întreceri.
În plus, premiile erau complet diferite de cele ale zilelor noastre și cu toate că pe atunci nu existau medalii confecționate din metale prețioase și nici un podium, singurul țel al alergătorilor era victoria Nike. De asemenea, învingătorii primeau și o cunună de frunze. Simbol care reprezenta faptul că natura însăși îi încununează pe câștigători.
Sportul în Roma Antică
PHOTO by Ichigo121212, CC0 license
Pe de altă parte, romanii erau cunoscuți în principal pentru spectacolele sportive. În cazul lor sportul era considerat o simplă distracție, luând parte adesea la întreceri între adversari care își pun la încercare calitățile. Printre cele mai comune întreceri sportive cunoscute la romani se numără pugilatul, pancrațiul sau luptele. Odată cu trecerea timpului, înțelesul inițial asociat sportului a dispărut.
Mai apoi, romanii au înlocuit oarecum sporturile cu simple exerciții fizice practicate pentru relaxare, având ca scop principal menținerea sănătății. Cu toate acestea, câteva dintre cele mai populare sporturi ale zilelor noastre au luat naștere în Roma Antică. Spiritul competitiv al împăraților romani era și un rezultat al pasiunii lor pentru jocurile de cazino. Din acest motiv, spectacolul luptei cu gladiatori era urmărit cu sufletul la gură de către toți cetățenii.
Olimpiada antică
PHOTO by Frans Van Heerden, CC0 license
Jocurile Olimpice au fost dintotdeauna un motiv de bucurie, atât pentru privitori cât și pentru atleți. Totul debuta cu o procesiune religioasă, urmând mai apoi competiția în sine, care dura cinci zile. Cu această ocazie Zeus primea numeroase ofrande, pacea sacră fiind prezentă la tot pasul.
Cât despre competitori, aceștia făceau parte din toate clasele sociale. Deși antrenorii erau stimulați cu sume mari de bani pentru a-i pregăti pe cei care făceau parte din familiile înstărite, până și cei mai puțini avuți aveau ocazia să fie protagoniști la olimpiadă datorită faptului că cetatea îi sprijinea cu bani.
Pe de altă parte, numărul probelor era destul de mic, comparativ cu diversitatea probelor sportive care au loc în zilele noastre. Alergările erau pe trei distanțe, iar concurenții se antrenau și participau la probe goi. Probele la pentatlon conțineau alergarea pe o anumită distanță, urmată de săritura în lungime, aruncarea suliței, a discului și nu în cele din urmă, o luptă. Cursele cu care erau și ele o probă importantă la acea vreme.
În concluzie, putem spune fără doar și poate că sportul a înnobilat omul încă din cele mai vechi timpuri. Important este să nu uităm de originile sale și nici să nu ne pierdem spiritul competitiv moștenit de la strămoși.
Romanian
English
