Despre problemele alergării montane. Și nu numai
Am luat locul II cu echipa la Campionatul Național de Alergare Montană din Vatra Dornei, localitate unde am fost prima dată. Anul trecut am venit pe primul loc, dar anul acesta s-au făcut două echipe și am intrat în a doua. Primii patru într-o echipă punctează, dar e bine ca echipele să aibă rezerve în cazul în care se accidentează cineva sau o rezervă e în formă bună. Cum alerg alături de sportivi profesioniști sau semi-profesioniști, am întregit doar echipa ca rezervă.
Am alergat mai neantrenat față de anul trecut, cu o medie de vreo 2,5 alergări lejere pe săptămână. De altfel, e prima competiție în 2016, an în care mi-am propus să fac un soi de pauză ca să mă bucur de Matei.
În timp ce gâfâiam pe munte, cu picioarele înmuiate parcă în clei o grămadă de gânduri mi-au venit zdranga prin cap, un soi de rugăciune panteistă către Mama Natură: ba că mă las de fumat, ba că renunț la alcool și nu-mi mai pierd nopțile, ba că o să fac antrenament specific.
Mă amăgeam singur, dar un lucru mi-e clar: nu mai merg la vreo competiție dacă nu am cel puțin patru antrenamente pe săptămână. Îmi trebuie rulaj și volum, nu pot alerga doar din amintiri. Iar cum ritmul era infernal, nici nu mă puteam bucura de peisajul superb al munților, pădurii și văilor.
Însă mi-a rămas impregant în minte cum, datorită încălzirii bruște, aburii ieșeau în timpul alergării din pământ și rădăcinile copacilor.
Clubul Sportiv Municipal Cluj a câștigat tot la masculin seniori la proba de 12 km, cu o diferență de nivel de vreo 800-900 de metri, primele 5 locuri fiind ale „clujenilor”. Pun în ghilimele pentru că federația permite dubla legitimare, astfel încât pe lângă campionul Szabi au urmat Viorel Pălici, Bogdan Damian, Marcel Bălan și Ionuț Dumitru, care sunt în CSM la al doilea club.
Măsura este bună pentru sportivi pentru că le întregește veniturile, pe de altă parte nu sudează cluburile în jurul unor comunități locale.
Ingrid Mutter a luat locul II, după Denisa Dragomir, și ambele se pregătesc pentru Campionatele Mondiale de Alergare Montană din toamnă. Ingrid a tras echipa feminină clujeană pe un loc III din șase echipe.
Spre deosebire de anul trecut când au participat șase echipe, la băieți au fost doar patru, jumătate din cei 19 alergători de la startul seniorilor fiind de la CSM, lucru datorat dedicației antrenorului Sergiu Dascăl, care a alergat binișor și în cursă la cei 40 de ani ai săi. Cu senioarele, juniorii și junioarele nu cred că eram mai mult de 100 de alergători.
Absența alergătorilor spune multe despre prăbușirea sportului profesionist în România, dar și despre lipsa sportului de masă care ar trebui să susțină performanța, în ciuda îmbunătățirilor din ultimii ani în privința concursurilor de amatori.
Dar sunt câteva soluții. Cum mulți dintre sportivii legitimați sunt angajați în armată, Armata ar trebui să își redefinească problemele de securitate și de apărare. Armata se poate angaja în noile conflicte moderne mai soft, pe teme de mediu și sănătate.
Pădurile tăiate ilegal sau o țară lipsită de vlagă, care se depopulează masiv, pot fi probleme de securitate națională mai relevante decât operațiunile militare tradiționale în afara țării, extrem de costisitoare.
Sportivii angajați de Armată pot fi ambasadori ai sportului, mai ales în orașe mici unde se pot reînființa cluburile publice de altădată.
O altă soluție constă în creșterea indemnizațiilor de club condiționată de proiecte de răspândire a sportului de masă. Campioni naționali ca Szabi și alergători la Mondiale primesc 600 de lei pe lună (plus premii), din care e dificil de trăit după terminarea studiilor.
Apoi, cluburile își pot dezvolta departamente de PR pentru a aduce sponsori privați în condițiile în care la competițiile de amatori se înscriu destule corporații, în special din sectorul IT.
Totuși, înainte de a blama statul că nu susține sportul ori performanța, așa cum vedem și rezultatele slabe la Olimpiadă, în țara în care fiecare se descurcă pe cont propriu trebuie să ne întrebăm și ce facem noi pentru stat.
Completare
În condițiile în care ne interesează o prezentare mai amplă a evenimentului, ca și semnalarea problemelor existente, adăugăm mai multe observații făcute de către cititorul Ben Ami:
- la începutul cursei, unii dintre participanți nu aveau documentele medicale obligatorii. În cele din urmă, au luat startul toți cei prezenți.
- s-a alergat competitiv doar la nivelul primilor trei băieți și a primelor trei fete. Față de anii trecuți, numărul și prestația multor fete au crescut considerabil
- s-a efectuat control anti-doping pentru primii trei clasați, atît la fete cît și la băieți.