Sunt bucuros că lucrurile merg bine în cadrul proiectului Primul Maraton. La sfarsitul saptamanii trecute, apoi miercuri, am organizat primul long-run (cca. 17-18 km) în comun, la care au participat şase dintre cei şapte „copii” care participă la program. Au mers în ritmul propriu, unii au alergat mai mult, alţii mai puţin (din diferite motive), însă cel mai mult mă bucură faptul că au progresat vizibil şi că reîncep să aibă încredere în ei.
Mai multe detalii aici.
De ce e nevoie însă de o alergare lungă (long run)?
– Corpul trebuie obişnuit cu efortul de durată, antrenat să reziste şi să îşi cunoască limitele. În general, există două praguri peste care trebuie trecut. Mai întîi, este unul atins de majoritate după circa 5-7 km de alergare. Odată trecut, organismul simte o descătuşare, apare senzaţia că are resurse să alerge mult. Însă, urmează pragul cu adevărat dificil (maratoniştii îl numesc în engleză „the wall” sau în limbile germanice „Der Mann mit dem Hammer”), cel de pe la km 30-35.
– Din punct de vedere psihic, ca alergător, trebuie să “îmblînzeşti” timpul, să dai o ocupaţie minţii în cele cîteva ore de alergare. Chiar şi psihicul trebuie, aşadar, antrenat.
Romanian
English