Ultramaratonistele. Câteva portrete (IV)
Alerg.ro
decembrie 5, 2014
În România sunt mai multe femei pentru care alergarea pe distanțe lungi este o pasiune constantă. Partea a patra a unei suite de interviuri realizate de Ana Baran și Adina Savu.
Paula Dogaru, 27 de ani
Care este cea mai lungă distanţa parcursă de tine până acum?
Cea mai lungă distanţă parcursă în cadrul unui concurs este de 90 km (Maraton7500, în iulie 2013).
De când ai început să alergi şi cum ai făcut trecerea la distanţe lungi?
Am început să alerg în 2011, primul concurs fiind Hercules Maraton.
Cum te antrenezi şi care este motto-ul tău în viaţa sportivă?
Nu am un plan de antrenament
. Alerg când am timp şi simt nevoia să fac asta. Şi nu consider că “ies să mă antrenez”, ci că alerg de plăcere. Cum alergatul e un hobby pentru mine, nu văd de ce m-aş chinui să urmez un program strict de antrenament şi să pierd ceea ce contează cel mai mult: bucuria de a fi pe o potecă, în mijlocul naturii şi plăcerea de a alerga. Nu am un motto anume în “viaţa sportivă“, partea asta a vieţii mele e cea din care îmi iau energia şi care mi-a adus trăiri pe care nu le-aş fi avut în alt context.
Un sfat de care îmi amintesc cu drag de fiecare dată e unul primit de la Silviu Bălan, undeva în vara lui 2011, când l-am rugat să îmi zică cum să fac să nu mă tot opresc în timpul curselor când îmi e greu şi nu mai pot respira bine. Şi el mi-a zis simplu: “Păi nu te mai gândi că ţi-e greu. Doar pune un picior în faţa celuilalt şi nu te opri”. Şi asta mi s-a întipărit bine în minte şi chiar şi acum, când mi-e greu, mă gândesc la asta, zâmbesc, pun un picior în faţa celuilalt şi nu mă opresc.
Fiecare cursă are povestea ei, o frântură trăită intens care cu greu poate fi exprimată în cuvinte…cu suişuri şi coborâşuri emoţionale care ne modelează în cel mai bun mod posibil. Fiecare cursă e ca o poveste de viaţă. Şi asta mă duce cu gândul la un citat dintr-o carte a unui autor preferat care sună aşa: ” Our lives disconnect and reconnect, we move on, and later we may again touch one another, again bounce away. This îs the felt shape of a human life, neither simply linear nor wholly disjunctive nor endlessly bifurcating, but rather this bouncey-castle sequence of bumpings-into and tumblings-apart.” – Salman Rushdie.
Ce cursă ai planificată pe viitor?
În perioada următoare, doar ture de toamnă şi iarna şi urmează primele curse din primăvara, dar nu am plănuit una, anume. (Foto: Silviu Bălan)
Dana Grădinaru, 46 de ani
Care este cea mai lungă distanţă parcursă de tine până acum?
Maratonul Pietrei Craiului.
De când ai început să alergi şi cum ai făcut trecerea la distanţe lungi?
De fapt, nu alerg. Iubesc muntele şi merg la munte, cât de des pot. Am participat la prima ediţie a Maratonului Piatra Craiului (MPC) din dragoste pentru Piatra Craiului, muntele meu de suflet şi pentru că mi-e drag de oamenii care organizează acest concurs. Sunt oameni adevăraţi. De atunci, merg în fiecare an. O ediţie sau două am lipsit, din motive foarte întemeiate: am născut.
Cum te antrenezi şi care este motto-ul tău în viaţa sportivă?
Din păcate, nu mă antrenez prea mult pentru MPC. În afară de mersul la munte nu fac alt antrenament. Şi asta se simte din ce în ce mai mult.
Ce cursă ai planificată pe viitor? MPC 2015. (Foto: arhiva personală)
Iulia Găinariu, 21 de ani
Care este cea mai lungă distanţă parcursă de tine până acum?
Circa 100 km, cu 8000+ metri diferenţă de nivel, la Marathon7500, în 2011.
De când ai început să alergi şi cum ai făcut trecerea la distanţe lungi?
Am început să alerg în 2011 de plăcere, ca amatoare. Am alergat două concursuri în 2011: Marathon7500 şi Maraton Piatra Craiului. La mine
nu a existat niciodată o trecere de la distanţe scurte la cele lungi… Am început direct cu cele lungi, fără să ştiu ce mă aşteaptă. Mă consider o alergătoare de anduranţa şi consider că mă descurc mult mai bine pe o distanţă de 40 km decât pe una de 20 km.
Cum te antrenezi şi care este motto-ul tău în viaţa sportivă?
Mă antrenez de două ori pe zi, de obicei, în special în perioada de pregătire. Anul următor urmează să fiu sub un program foarte strict de alimentaţie şi antrenament, care sper să şi dea rezultate.
Nu am un motto anume, dar consider că pentru a fi campion nu înseamnă să ai cel mai bun timp la alergare, trebuie să fii cel mai bun şi în relaţiile tale, cu cei din jur şi mai ales cu adversarii.
Ce cursă ai planificată pe viitor?
Am multe. Sunt câteva curse în Italia la care vreau să ajung anul următor şi la care vreau să am rezultate foarte bune. Acum să vedem ce se va mai întâmpla… De obicei, sunt genul de persoană care abia ştie ce face mâine, cu atât mai mult peste o săptămână. (Foto: arhiva personală)
Romanian
English