Ultramaratonistele. Câteva portrete (VIII)
Alerg.ro
decembrie 28, 2014
În România sunt mai multe femei pentru care alergarea pe distanțe lungi este o pasiune constantă. Partea a opta, și ultima, a unei suite de interviuri realizate de Ana Baran și Adina Savu. Acum sunt prezentate chiar protagonistele.
Ana Baran, 32 de ani
Care este cea mai lungă distanță parcursă de tine până acum?
52 de kilometri.
De cand ai inceput sa alergi si cum ai facut trecerea la distante lungi?
Alerg de vreo 5 ani, cu mici pauze . Pentru o perioadă, am alergat pe bandă. Libertatea de mișcare, dată de alergarea în aer liber, are însă mai multe beneficii. Trecerea am făcut-o treptat și doar atunci când am simțit că este momentul să cresc distanțele. Mă antrenam 5-6 zile pe săptămână, până mi-am format un program propriu. Momentan, urmez acest program, și alerg 3-4 zile pe săptămână.
Cum te antrenezi si care este motto-ul tau in viata sportiva?
Alerg de plăcere. Țin cont însă, de ritmul necesar, de starea de moment a organismului, de scopul antrenamentelor. Pentru concursuri, cresc distanțele la 90-100 km pe săptămână: sesiuni de 20km, 30km, 40km, cu pauza de o zi, două. De obicei, alerg 10 km peste o zi.
Mă inspiră mai multe motto-uri, unul dintre acestea fiind: “The greatest pleasure in life, is doing the things people say we cannot do.” – Walter Bagehot.
Ce cursă ai planificată pe viitor?
Transylvania – 100k, la începutul primăverii, apoi Marathon7500 – cursa lungă, de 90 km etc. (Foto: Radu Cristi)
Adina Savu, 33 de ani
Care este cea mai lungă distanţa parcursă de tine până acum?
În concurs, 45 de km la Marathon7500. Bunul meu prieten, Cosmin Rogoveanu, cel care m-a iniţiat în aventura triatlonului prin aderarea la Pegas Triatlon Club, îmi spune că sunt ultramaratonistă fie cel puțin prin prisma timpului petrecut la maratoanele montane.
De când ai început să alergi şi cum ai făcut trecerea la distanţe lungi?
Alerg din 2011. Am început cu ture clasice pe stadionul Lia Manoliu. Apoi am descoperit Ro Club Maraton şi street running-ul. Mai târziu, în 2012, am început cu maratoanele montane de care m-am îndrăgostit iremediabil. Asta la provocarea unui amic alergător, Gabriel Manea: “Nu vrei, tu, Adina, să faci un maraton tare drăguţ, Bucegi7500?!”. Aşa s-a născut iubirea mea faţă de munte şi de maratoanele montane. Era doar începutul…
Cum te antrenezi şi care este motto-ul tău în viaţa sportivă?
Mă antrenez cu amicii la Romniceanu Stairs Run, merg cât de des pot pe munte (în Bucegi, Făgăraş, Mții Ceahlău) şi pe la concursuri. Pe de altă parte, motto-ul meu este: “Your attitude, not your aptitude, will determine your altitude!”
Ce cursă ai planificată pe viitor?
În fiecare an, merg în Grecia, la cea de a doua cursă preferată: Olympus Marathon. Niciodată, însă, nu m-am pregătit special pentru acest concurs, este cel mai greu la care am participat şi mi-am propus să concurez până când voi primi medalia de finisher. Într-adevăr, “Running with the Gods”, cum spune sloganul concursului, nu e pentru oricine, aici e nevoie de plămâni puternici şi de picioare de oţel. Dar este munte, iar muntele e dragoastea mea adevărată, deci o urmez cu pasiune. (Foto: EcoMarathon)
Romanian
English