Info general

Lecția Bostonului. Lecția maratonului

Alerg.ro aprilie 16, 2013

FacebookTwitterLinkedinPinterest

S-au mai întâmplat orori în sport, inclusiv atentate, răpiri, sute de oameni morți sau răniți, ba chiar a fost declanșat și un război între două state. Atentatul de la Boston este însă primul care afectează serios lumea maratonului.

Maratonul de la Boston era denumit neoficial drept Olimpiada Populară. Asta din mai multe motive. Este una dintre cele mai vechi competiții din lume – anul acesta s-a ajuns la a 117-a ediție –, o competiție selectă și selectivă (îți trebuie timpi de atins pentru a putea participa) dar este totodată un eveniment unde oamenii – zeci de mii de oameni – se bucură că sunt împreună, că se întrec pe sine și cu alții.

Ca de fapt multe alte curse similare din lume, maratonul de la Boston a fost întotdeauna un prilej de sărbătoare și celebrare a frumosului din natura umană.

Cele două bombe care au explodat ieri la linia de finiș a cursei sunt însă cu totul altceva: doar un lucru oribil, irațional. O oroare. Nici măcar o tragedie. Mai curând un lucru obscen.

Desigur, merită omagiate cele două sau trei victime ale atentatului (cifrele nu sunt încă oficiale), ca și zecile de oameni simpli sau alergători răniți, mutilați, înfricoșați. Merită totodată remarcați zecile, sutele de oameni care s-au oferit imediat voluntari, care și-au pus casele la dispoziție pentru a găzdui alergători, care au donat sânge, care au început să informeze despre ceea ce s-a întâmplat acolo.

Foarte probabil, ceva se va schimba în lumea alergării de acum înainte. Deja, organizatorii maratonului de la Londra, care va avea loc în acest week-end, au anunțat fără prea multe detalii că vor înăspri măsurile de securitate.

Însă, cu siguranță, spiritul maratonului va rămâne neschimbat. Lecția Bostonului e clară în acest sens: un eveniment unde se strâng zeci de mii de sportivi, unde participă oameni din peste 50 de state, oameni de diferite rase, culori, religii, etnii, unde cu toții se bucură și se întrec, nu poate fi decât un eveniment unde se celebrează viața și solidaritatea umană.

Bombele nu pot distruge asta. Bombele pot doar să încrânceneze și să unească. În cele din urmă, să te facă mai puternic.

Întotdeauna va exista un drum care se va deschide în fața unui alergător. Un drum care nu poate fi parcurs altfel decât cu bucurie și în numele vieții. Poate că aceasta merită să fie lecția Bostonului.

P.S. – Poate că nu este momentul cel mai bun, dar cred că o formă de respect trebuie arătată și câștigătorilor maratonului (kenyanca Rita Jeptoo – 2h:26 min:25 sec și etiopianul Lelisa Desisa – 2h:10min:22 sec) dar și americancei Joan Benoit Samuelson, de două ori câștigătoare a competiției și care ieri, la 30 de ani de la prima sa victorie, a realizat un record mondial feminin pentru grupa de vârstă de 55 ani – 2h:50min:29sec.

Comments

comments