duminică, octombrie 13 2024

ior3Lacul era precum un cer rasturnat. Oglinda de clestar, aproape tot inghetat.
Pe suprafata lui un copil parca rasturnase un pumn de faina, asupra careia suflase apoi. Iar faina s-a imprastiat in fel si chip, sub cele mai felurite forme, care alungite, care dolofane, tuguiate, ca niste nori. Arabescuri albe, de zapada, pe suprafata cristalina si inghetata a lacului.

Noaptea se asterne treptat. Ratele, pescarusii s-au ascuns, cine stie pe unde. E liniste si frig. O liniste de inceput de lume. Grupuri razlete de copii care se dau pe gheata, un el sau ea care si-au  scos cainii la plimbare. Nimic altceva.

Am senzatia ca umbrele noptii, care coboara tot mai mult, sunt strapunse doar de pasii mei alerti. Alerg. Destul de bine infofolit, cu caciula si manusi, bandana peste fata si parca impins continuu de la spate de demonul placerii de a alerga.

A fost o tura foarte frumoasa – de circa 13 km – in parcul IOR.

Comments

comments

Previous

Bilant 2008

Next

Prima zapada

2 comments

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also