La Maratonul de la Berlin de pe 24 septembrie se vor alinia – lucru rar în istoria alergării – cam cei mai buni maratoniști ai momentului. Sunt șanse mari ca recordul mondial să fie doborît.
Să începem prin a spune că actualul record este de 2h:02min:57sec și a fost realizat, tot la Berlin, acum trei ani, de către Denis Kimetto). Numai că de atunci încoace, Kimetto a fost aproape inexistent la marile concursuri, rezultatul său din capitala Germaniei părînd să fie mai mult rezultatul unei conjucturi favorabile a astrelor.
Acum însă, la Berlin vor fi la start cei mai buni. Să îi prezentăm, în ordinea ”numerelor de pe tricouri”.
Ar fi mai întîi, etiopianul Kenenisa Bekele – apreciat drept unul din cei mai mari alergători pe distanțe lungi din istorie. Anul trecut el a cîștigat la Berlin cu 2h:03min:03sec, deține recordurile mondiale la 5.000 și 10.000m. În primăvară, la Londra, s-a clasat pe locul 2.
Urmează, ca să zicem așa, kenyanul Wilson Kipsang, care a alergat de patru ori sub 2h:04min în cariera sa, ultima dată la ediția din acest an a Maratonului de la Tokyo. El a deținut și recordul mondial pe maraton, după ce în 2013 a alergat la Berlin în 2h:03min:23sec.
Triada de aur e încheiată de kenyanul Eliud Kipchoge, nu doar deținătorul la zi al titlului olimpic ci și al titlului neoficial de cel mai rapid maratonist (asta după ce a alergat în 2h:00min:25sec în cadrul proiectului Breaking2). Cel mai bun timp al său e de 2h:03min:05sec, obținut la Londra în 2015.
Nu că ar fi un criteriu decisiv, dar să vedem și vîrstele celor trei: Bekele – 35 ani, Kipsang – 35 ani și Kipchoge – 32 ani. Așadar, cu toții au peste treizeci de ani, fiind la vîrful maturității sportive.
E greu de spus care (și dacă) dintre cei trei va cîștiga duminică la Berlin (pe lista alergătorilor de elită se mai află doar Patrik Makau – PB: 2h:03min:38sec, plus mai mulți est-africani și japonezi cu timpi de 2h:05-2h:10min). Indiscutabil însă se va alerga nu doar pentru gloria și banii asociați primului loc, ci și pentru stabilirea unui nou record mondial. Kipsang e singurul care a afirmat public că se simte capabil de așa ceva. Oricum, Berlinul e cel mai potrivit pentru asta.
Spuneam la început că extrem de rar o cursă de maraton reunește cam ce e mai bun la un moment dat. Asta pentru că numărul curselor este tot mai mare, premiile sunt consistente și pe la concursurile (numeric) mai mici, nimeni nu vrea în principiu să se confrunte cu un adversar puternic dacă nu are un motiv temeinic să o facă.
La Berlin va fi însă altfel. Miza e mare de tot.
În istorie, precedenta ”Cursă de vis” (vezi aici) a fost la Maratonul de la Londra din 2002. Atunci s-au înfruntat americanul Khalid Khannouchi, kenyanul Paul Tergat și o tînără speranță a momentului, etiopianul Haile Gebrselassie. Dacă numele primelor doi sunt mari în istoria maratonului, Haile e considerat cel mai mare. Atunci, în 2002, avea să cîștige ”Special K”, americanul Khannouchi, care își va bate propriul record mondial, terminînd în 2h:05min:38sec, cu zece secunde mai repede decît Tergat și cu 37 secunde decît Haile. În anii care vor urma va începe însă supremația etiopianului, care va deține la rîndul său recordul mondial.
Duminică la Berlin – unde vremea se anunță caldă și bună pentru alergare – sunt șanse mari să fie o nouă cursă de vis.
Romanian
English