Alergarea e un profesor bun, trebuie doar să ştii să asculţi. Iar învăţămintele ei sunt aplicabile şi în viaţa „civilă”, fie că vorbim de carieră, de relaţii sau de ştiinţa de a fi părinte.
[Radu Atanasiu]
La Maratonul 1 Decembrie de anul trecut m-am îmbrăcat prea gros. Şi asta m-a făcut să îmi dau seama că ideea „m-am antrenat ca la carte, deci cursa asta nu are cum să nu meargă bine” e total greşită, uneori o haină în plus contează mai mult ca tot antrenamentul. O cursă nu depinde niciodată doar de unul, ci de o grămadă de factori. Ştiu că pare la mintea cocoşului, dar ce vreau eu să spun e
1. că pe unii dintre factorii ăştia secundari tindem să nici nu îi luăm în seamă şi
2. că sunt o grămadă de aplicaţii ale acestui principiu în viaţa de dincolo de alergare.
Buddhiştii spun că o cauză nu e niciodată suficientă pentru a produce un efect [i]. Şi invers, teoria sistemelor afirmă că o cauză are întotdeauna nu doar unul, ci mai multe efecte. Regula e, deci, complexitatea.
Cum ar veni, concluzia „sunt gras pentru că mănânc doar ceafă de porc cu cartofi prăjiţi” nu poate fi niciodată completă. În primul rând, orice efect are mai multe cauze. OK, sunt gras pentru că mănânc doar ceafă şi cartofi, dar şi pentru că nu fac mişcare, pentru că mănânc seara, pentru că am predispoziţie genetică, pentru că nevastă-mea mă place aşa, pentru că la mine în sat a fi gras e o afirmare a statutului şi o mie de alţi factori, care influenţează mai mult sau mai puţin efectul.
În al doilea rând, orice cauză are mai multe efecte. Faptul că mănânc ceafă de porc duce nu doar la faptul că sunt gras. Am şi colesterolul crescut, dorm prost, nu pot să urc mai mult de 3 etaje şi speranţa mea de viaţă scade pe zi ce trece. Sper ca exemplul ăsta să nu îmi atragă hateri corecţi politic.
Aşa cum scriam la început, ideea să aprofundez principiul cu multe cauze şi multe efecte mi-a venit tot din alergare. M-am îmbrăcat prea gros la „Maratonul 1 Decembrie” (unde eu am făcut semi) şi am alergat prost de tot prima tură (sau două, nu mai ştiu), apoi mi-am dat seama că e mai eficient să mă opresc şi să îmi scot un strat, oprire care a mai mâncat nişte secunde bune.
Mi-aş dori să existe o ecuaţie complexă cu toţi factorii care contribuie la rezultatul unei curse. Unul din lucrurile care m-au fascinat când am studiat bruma de statistică pe care o ştiu este regresia. Spre exemplu, dacă vindem îngheţată şi măsurăm multe zile la rând o grămadă de factori în paralel cu vânzarea de îngheţată, prin regresie (se face şi cu Excelul) putem calcula matematic influenţa lor cam aşa:
vânzarea de îngheţată (cupe pe oră) = 4 x diversitatea de arome + 26 x (4 dacă e vară, 1 dacă e primăvară, 1,5 dacă e toamnă şi 0 dacă e iarnă) – 5 x (distanţa faţă de unde se plimbă poporul) – 3 x (diferenţa de ore faţă de miezul zilei) + 9 x (3 dacă urlu „Îngheţatăăăă” şi 1 dacă nu) ş.a.m.d.
Şi astfel pot
1. să văd care sunt factorii importanţi (cei cu coeficient mare) şi să încerc să îi modific în interesul meu şi
2. să fac o predicţie despre vânzări viitoare (ca să ştiu ce comand).
Sper să facă cineva un studiu care să genereze ecuaţia magică personalizată a timpului final de la un maraton, în funcţie de o grămadă de factori. Am putea astfel să ştim la ce butoane să umblăm cu prioritate ca să ne îmbunătăţim performanţa. De făcut s-au făcut ceva studii, dar cu puţini factori. Spre exemplu un studiu interesant arată influenţa temperaturii de afară asupra vitezei medii a maratoniştilor [ii].
În afara suspecţilor de serviciu (vârstă, sex, performanţe trecute, cât m-am antrenat, dacă sunt sănătos, diferenţa de nivel, hidratare, nutriţie, temperatură, echipament etc.), un alt studiu [iii] citat de „Runner’s World” mi-a atras atenţia asupra unor factori mai puţin evidenţi, dar poate la fel de influenţi asupra performanţei la o cursă de alergare:
cine priveşte – cercetarea a arătat că bărbaţii aleargă mai bine dacă în public sunt mai multe femei (nu e valabil şi invers!);
muzica din căşti (există playlists cu 180 bpm);
încurajările de pe margine (au influenţă o grămadă de chestii: cine strigă, ce se strigă, cât de des şi cât de tare sunt primite încurajări – mie un „bătut palma” cu un copil îmi dă energie pentru vreo jumătate de kilometru);
la ce eşti atent (mai eficient e să admiri peisajul decât să te concentrezi pe respiraţie sau călcătură);
să ştii că mai e puţin (pancarta cu km. 20 dă aripi la un semi, dar nu şi la un maraton);
oboseala mentală (studenţii aleargă mai prost în sesiune).
Regula asta cum că rezultatul la o cursă depinde de mulţi, mulţi factori generează şi principiul sfânt, pe care îl ştiu toţi alergătorii, care zice să nu încerci nimic nou în ziua cursei. Am o grămadă de exemple în care un nou factor introdus în ecuaţie a modificat rezultatul, de la gelul bonus oferit la Berlin la km. 30 şi care i-a stricat stomacul şi cursa unui prieten, la traseul alternativ spre start pe care l-a ales un alt prieten la Veneţia şi care l-a făcut să întârzie si să alerge 47 de kilometri în loc de 42, primii cinci tot pe traseu, dar înspre start, invers faţă de kenienii care porniseră deja şi se uitau miraţi, sau până la pantofii noi (prototip personalizat) pe care i-a purtat Eliud Kipchoge la Berlin în 2015 care s-au dezintegrat pe parcurs şi nu i-au dat şansa unui record mondial.
Încerc să aplic înţelegerea acestei complexităţi de cauze şi efecte şi în viaţa de dincolo de alergare. Spre exemplu, încercând să alegem între două şcoli pentru fie-mea, eu m-am blocat în paradigma iraţională „o şcoală e 100% bună şi una 100% proastă, iar impactul acestei alegeri asupra viitorului fie-mii e de 100%”, amânând decizia la nesfârşit. Apoi înţelegerea faptului că e o situaţie complexă şi nu există factori unici m-a deblocat.
Dacă ar fi să aflu ecuaţia complexă a împlinirii fetei mele în viaţă, probabil că factorul „la ce şcoală merge” are un impact destul de mare, dar nu 100%, ci până în 10%. Iar fiecare din cele două şcoli ar avea în acea ecuaţie coeficienţi comparabili (cam ca toamna şi primăvara din exemplul cu îngheţata), coeficienţi care depind, pe lângă rezultatele academice, de multe alte lucruri mai puţin evidente şi imposibil de cuantificat, cum ar fi posibilitatea să întâlneşti un prieten pentru toată viaţa, să începi să practici un sport de care te îndrăgosteşti sau să ai un profesor care să-ţi influenţeze alegerea carierei.
Am ales astfel, despovărat de presiune, împreună cu fiica mea şi mama ei, doar în funcţie de cei câţiva factori cunoscuţi sau predictibili, care arătau un pic mai bine la una din şcoli.
În general, cred că e bine să fugim de iluzia cauzei unice şi să căutăm factori pe care putem să îi influenţăm. Nu doar politicianul e de vină, ci şi electoratul dezinteresat şi neinformat (iar aici se poate umbla). Avem rezultate dezastruoase la bac nu doar pentru că elevilor nu le pasă, profesorii sunt incompetenţi şi sistemul e corupt, ci poate şi pentru că în curicula subiectelor importante nu e o secţiune de gândire critică, în care să se întrebe unii pe alţii „la ce se aplică asta?”, „sunt şi alte puncte de vedere?” sau „de ce e important pentru mine?” (uşor de implementat).
Pe DN1 se circulă nebuneşte nu doar pentru că sunt o grămadă de şoferi inconştienţi, dar şi pentru că sistemul de radare nu funcţionează (uşor de remediat, înţeleg că un sistem nou a şi fost instalat [iv]).
De multe ori în ziua cursei o banană în plus sau în minus valorează mai mult decât trei luni de antrenament. Îmi urez şi vă urez, la alergare şi nu numai, să avem înţelepciunea să recunoaştem un astfel de factor cheie şi să îl folosim inspirat.
Surse:
[i] Thich Nhat Hanh (1999). The Heart of the Buddha’s Teaching
[ii] „Impact of Environmental Parameters on Marathon Running Performance” http://journals.plos.org/plosone/article?id=10.1371/journal.pone.0037407
[iii] „Threats to internal validity in exercise science: a review of overlooked confounding variables”
http://www.ncbi.nlm.nih.gov/pubmed/25756869 citat aici http://www.runnersworld.com/sweat-science/the-hidden-variable-problem
[iv] http://www.autoexpert.ro/atentie-totul-despre-noile-camere-radar-de-pe-dn1/
Radu Atanasiu predă gândire critică la MsM România, este co-fondator al platformei de voluntariat DeBunavoie.ro şi un alergător pasionat. Poate fi recunoscut ușor la competiții, căci mai mereu e mascat ca Mickey Mouse.
Romanian
English