Info general

Kiprotich, Uganda. Noul campion olimpic la maraton

Alerg.ro august 12, 2012

FacebookTwitterLinkedinPinterest

E greu de spus de unde a mai apărut și acest Stephen Kiprotich. Alergătorul ugandez de 23 de ani este surprinzătorul câștigător al medaliei de aur în cursa masculină de maraton de la Londra. A fost o cursă de uzură, nu foarte spectaculoasă, în care victoria a revenit sportivului care a știut să își conserve cel mai bine resursele. În ce-l privește pe reprezentantul României, Marius Ionescu, acesta a făcut o cursă extrem de curajoasă, încheind pe poziția a 26-a. Dar să detaliem puțin.

E mult mai cald decât acum o săptămână, în cursa fetelor. Și nici nu mai plouă. Traseul e același, va traversa multe din zonele turistice ale Londrei, o buclă cu numeroase zone înguste și curbe, o suprafață dură, cu porțiuni de piatră cubică. Start. Nu e deloc surprinzător că în prima linie se află favoriții hârtiei, eternii alergători din Kenya și Etiopia.

După cum se va vedea și în final țările din nord-estul Africii domină în continuare maratonul masculin, chiar dacă harta mai trebuie actualizată. Abel Kirui (deținătorul titlului mondial), Wilson Kipsang (câștigător în aprilie al maratonului de la Londra) și Emmanuel Mutai formează tridentul kenyan. Să spunem doar că pe Kipsang îl cheamă și Kiprotich, cu acest nume alergând și pe numărul de concurs. Lor li se adaugă etiopienii Ayele Abshiro, Dino Sefir și Getu Feleke au cu toții timpi de sub 2h:05min realizați în acest an. Ei se află pe primii kilometri în frunte.

La km 10 se trece în 30min:46sec și cam de pe aici încolo se rupe primul grup. Kenyenii, conduși de Kipsang-Kiprotich impun ritmul, se aleargă tare pentru condițiile de față. La km 15 se înregistrează 44min:58sec, iar urmăritorii se află cam la 13 secunde în urmă. La jumătatea cursei se trece în 1h:03min:16sec, într-un grup dominat de kenyeni, de care se agață parcă cu disperare ceva outsideri.

După km 27 etiopienii încep să cedeze unul câte unul. Kipsang și Kirui impun în continuare ritmul, urmați de un alergător despre care nu se știe mai nimic: Stephen Kiprotich, din Uganda. Hmm. Uganda? Unde se află și această țară? Desigur, în nord-estul Africii, la sud de Kenya și Etiopia. Kenyenii conduc în continuare cursa, parcă dornici să răzbune plecarea prematură din această lume a compatriotului lor Sammy Wanjiru  (campion olimpic la Beijing) ca și slaba recoltă de medalii a țării lor la această ediție a Jocurilor Olimpice.

Dar exact în dreptul semnului care marca parcurgerea a 20 de mile ale traseului (km 32), într-o curbă strânsă, se produce neprevăzutul: Kiprotich atacă. Și o face decis. Pentru început, Kirui și Kipsang par să nu dea atenție acestui fapt, dar avansul ugandezului nu scade deloc. La km 35 se trece în 1h:46min:03sec, după ce ultimii 5 km au fost parcurși cu cel mai încet ritm din toată cursa.

Kiprotich aleargă egal, relaxat (mă rog, cât poți să fii în aceste condiții), se vede că are resurse. Kipsang nu poate rezista ritmului, cade victimă vitezei prea mari pe care a impus-o pînă pe la km 30. Kirui reușește să stea scai de acest necunoscut Kiprotich, dar nu îi va mai amenința deloc poziția fruntașă. La km 40 se trece în 2h:01min:12sec, iar pe ultimii doi kilometri ugandezul reușește să își conserve avantajul. Kirui nu are deloc resurse pentru un finiș devastator.

Kiprotich are timp să ia un steag al țării sale din mulțime, și-l pune pe umeri și trece cu el linia de sosire. La un metru după se oprește, îngenunchează și face o cruce de mulțumire cerului. Nu îi vine să creadă, o bucurie deplină se citește pe fața lui.

Timpii câștigătorilor
1. Stephen Kiprotich (Uganda) – 2h:08min:01sec
2. Abel Kirui (Kenya) – 2h:08min:27sec
3. Wilson Kipsang-Kiprotich – 2h:09:37sec.
Clasamentul complet poate fi văzut aici.

Victoria lui Stephen Kiprotich este indiscutabil surprinzătoare, pentru că ugandezul a apărut dintr-un pluton compact de alergători africani capabili oricând să facă o cursă memorabilă. Astăzi a fost ziua lui. Aparent ironic, Kiprotich s-a mutat încă din copilărie în Kenya unde s-a antrenat. Rezultatele sale recente nu spun mare lucru despre potențialul său. Are un record personal de 2h:07min:20sec și a alergat un 2h:07min:50sec la Tokyo în acest an. La campionatul mondial de la Daegu de anul trecut s-a clasat al 9-lea.

Așadar, nimic nu părea să îl recomande printre favoriții la o medalie la JO de la Londra. Însă, faptul că a mers economicos (a doua jumătate a cursei a fost mai slabă decât prima cu puțin peste 3 minute) și că a avut resurse pentru final s-au dovedit argumente hotărâtoare în victoria lui de azi. Nu pot însă să nu remarc un lucru care nu va fi luat în considerare de specialiști, însă pentru demolatorii de superstiții contează: numărul de concurs al lui Kiprotich a fost 3113 🙂

Revenind la lucruri serioase, trebuie remarcată cursa extrem de curajoasă a lui Marius Ionescu. Piciu a plecat poate puțin cam tare, dar a reușit să se mențină tot timpul în al doilea pluton, al urmăritorilor, și a avut resurse să nu cedeze pe final, reușind să termine al 26-lea. La jumătatea cursei a avut un timp de 1h:05min:29sec, pentru ca în final să realizeze 2h:16min:28sec Un mare bravo pentru Piciu, așadar, care repune maratonul masculin românesc pe harta marilor competiții internaționale.

PS – cine știe cum se numește pasărea de pe steagul Ugandei? Seamănă cu un cocor cu creastă roșie.

Comments

comments