Ultramaratonistele. Câteva portrete (II)
Alerg.ro
noiembrie 28, 2014
În România sunt mai multe femei pentru care alergarea pe distanțe lungi este o pasiune constantă. Partea a doua a unei suite de interviuri realizate de Ana Baran și Adina Savu.
Irina Constantinescu, 31 ani
Care este cea mai lungă distanţă parcursă de tine până acum?
La 1000 Balkan Charity Challenge 2012, îmi amintesc că au fost între 53 şi 67 de km în fiecare zi, timp de 7 zile la rând, plus primele 3 zile de bicicletă, undeva în jur de 150 km în fiecare zi.
Am parcurs toată distanţă, mai puţin pe aceea din ziua a 6-a de concurs (a 3-a zi de alergare), când am alergat doar 33 de km din distanţa totală de 
67 km. Sunt singura fată care s-a încumetat până acum la ambele probe, bicicletă şi alergare, şi mă bucur că am făcut-o pentru că am rămas cu amintiri foarte dragi sufletului meu.
De când ai început să alergi şi cum ai făcut trecerea la distanţe lungi?
Am început la 15 ani, cu 300 de metri. Am folosit alergarea ca pe o eliberare şi am ajuns în destul de scurt timp să alerg câte o oră, apoi am crescut timpul: două ore, peste două ore…Creşterea distanţei a fost un proces natural, care s-a petrecut pentru că aşa am simţit.
Cum te antrenezi şi care este motto-ul tău în viaţa sportivă?
Dacă acum câţiva ani ajunsesem să alerg în jur de 20 de km pe zi şi să merg încă vreo 10 km (am avut acest comportament timp de câteva luni), acum consider că recuperarea şi odihnă sunt foarte importante şi chiar esenţiale în păstrarea sănătăţii.
Motto-ul meu în viaţa sportivă este, la acest moment, “Pan Metron Ariston” (Toate lucrurile trebuiesc făcute cu moderație – n.e.).
Ce cursă ai planificată pe viitor?
Pentru 2016 mă antrenez pentru un maraton sub 3 ore şi orice cursă voi alerga între timp va fi o cărămidă la temelia pe care o construiesc. În încheiere, un gând pentru voi toţi: bucuraţi-vă de sănătate! (Foto: arhiva personală)
Claudia Costea, 30 de ani
Care este cea mai lungă distanţă parcursă de tine până acum?
Am avut plăcerea de a parcurge 70 de km în 2014 ca antrenament, pentru că am vrut să văd dacă pot face asta. După această cursă am luat decizia de a participa la primul meu maraton oficial, Maratonul Zăpezii.
De când ai început să alergi şi cum ai făcut trecerea la distanţe lungi?
Am început să alerg de mai bine de 10 ani, dar de plăcere, nu contratimp. La 20 de ani, alergarea era al doilea antrenament din zi. Primul antrenament (minim 5 zile pe săptămână) era la sală, unde făceam cursuri de autoapărare. Am început cu alergarea pe şosea, pentru formarea rezistenţei, până am descoperit faptul că alergatul pe dealuri pune mult mai puţine şocuri pe articulaţii şi, astfel, am trecut la alergarea pe teren accidentat. Până acum trei ani, alerga
m distanţe de maxim 10 km.
De atunci, de când am început antrenamentele cu câinele meu, Jazz, am crescut distanţele la peste 21 de km. Prima dată m-am ambiţionat să alerg distanţe mai mari la Bucharest Internaţional Half Marathon, unde am participat la cursa de 10 km, deoarece nu ştiam dacă voi fi putea să termin 21 km. După acest concurs, am alergat prima oară 25 de km ca antrenament.
Cum te antrenezi şi care este motto-ul tău în viaţa sportivă?
Mă antrenez pe dealurile din Iaşi, care nu au totuși diferenţă de nivel prea mare. Astfel, ca să fac traseul mai dificil, mă antrenez în unele zile cu un ham cu o anvelopă legată (nu cronometrez viteza, ci doar timpul). În zilele de distanţe lungi, când alerg pe dealuri fără greutate în spate, pantele care înainte abia le urcam, acum le urc foarte lejer. Se poate compara puţin cu senzaţia pe care o ai când vii de la alergări de trail. Totodată, încerc să-mi cresc şi viteza cu greutăţi legate de ham, făcând sprinturi.
Motto-ul meu este: “Sportul este cea mai bună motivaţie.”
Ce cursă ai planificată pe viitor?
Mi-aş dori să fac un ultramaraton, cât de curând, de 120 de km, pentru a ieşi din zona de confort şi pentru a vedea dacă îl pot termina. (Foto: Padina Fest)
Romanian
English