De ziua națională a României, Ro Club Maraton organizează a cincea ediție a Maratonului 1 Decembrie (mă rog, denumirea oficială e alta, dar veți vedea mai jos de ce o contestăm).
Dacă tot e ediție specială, cu numărul 5, ia să vedem cinci motive pentru care această competiție nu ar trebui ratată.
#1 Patriotism: Sărbătorești inedit, în alergare, Ziua Națională a României.
#2 Omagiu: Alergând, cinstești memoria celor care au realizat Marea Unire
# 3 Atmosefera: Vei fi indiscutabil numai printre prieteni, ce împărtășesc aceeași pasiune.
# 4. Performanța. Îți mai adaugi o cursă de maraton (sau semi-) în palmares. Și poate un record personal, căci traseul – în parcul IOR din București – o permite.
# 5. Kit-ul de concurs. Este unul consistent, ce cuprinde printre altele tricou (opțional), medalie de participare, produse, revista Alerg, ba chiar și… sarmale. Detalii aici.
Atenție, numai până pe 22 noiembrie taxa de concurs este la un nivel minim.
Și acum să lansăm o mică polemică. Așadar, de 1 decembrie se va alerga. Ce se sărbătorește însă? Ziua Marii Uniri? Ziua Națională a României? Sau Ziua Reîntregirii Neamului Românesc, după cum se numește oficial acest maraton?
Noi zicem că dintre cele trei variante doar primele două sunt corecte.
Indiscutabil, după cum e și normal, maratonul promovează mișcarea, un mod de viață sănătos, dar își asumă și o componentă ideologică, prin rememorarea istoriei, a memoriei înaintașilor.
Numai că intrarea pe teritoriul istoriei este una care cam produce o ”luxare” a judecării oneste a trecutului.
Mai exact, folosirea denumirii de ”Maraton a Reîntregirii Neamului Românesc ” (MRNR) este una improprie, care nu are de a face cu o prezentare ne-ideologică a adevărului istoric.
După cum se arată și pe site-ul evenimentului, la originea competiției și a denumirii sale stă Ilie Roșu, prezentat drept ”puţin extravagant”, dar ”foarte patriot”.
Pentru cine nu știe, Roșu este inițiatorul unei destul de lungi serii de maratoane istorice: ”Pe aici nu se trece” – între Mărăști și Mărășești, ”Maratonul Recunoștinței” – între Călugăreni și București, ”Maratonul Regal” – pe data de 10 mai, ”Maratonul Ștefan cel Mare” – la Putna, o cursă la Sulina etc. Lor li se adaugă, desigur, MRNR.
Lăudabil efort, chiar dacă asocierea acestor atât de diferite momente și personalități istorice este puțin aiuritoare.
În ce privește MRNR trebuiesc spuse totuși câteva lucruri. Nu intenționez să fac interpretări istorice (nu este meseria mea), nu vreau să fiu polemic, însă sunt câteva fapte certe care merită reamintite și care cred că dovesc că sintagma de ”reîntregire a neamului românesc” este una mai curând nefericită, de nu inexactă.
Întâi de toate, la 1 decembrie 1918 nu s-a consemnat decât unirea Transilvaniei și a Banatului cu România. Celelalte provincii istorice, respectiv Basarabia și Bucovina, au fost unite / s-au unit mai târziu, la date diferite. Ulterior, ziua de 1 decembrie a fost aleasă în mod simbolic drept zi a Marii Uniri.
Sintagma de ”reîntregire a neamului românesc” are o istorie de dată recentă și o puternică conotație ideologică. A apărut în perioada interbelică și a fost promovată de istorici și politicieni tributari naționalismului și autohtonismului. A fost, desigur, folosită în acel context politic pentru a sublinia în plus drepturile românilor la Transilvania.
Invocarea lui Mihai Viteazu ca primul domnitor care a realizat unirea tuturor românilor este doar un mit. Domnitorul a început să fie prezentat ca ”unificator” abia la mijlocul secolului al XIX-lea, odată cu publicarea operei lui Nicolae Bălcescu. La acel moment a fost un mit necesar, din perspectiva coagulării unei identități a națiunii române.
În plus, sintagma mai sus menționată a fost intens folosită și de Biserica Ortodoxă Română în condițiile în care dorea să minimizeze contribuția bisericii greco-catolice la crearea conștiinței naționale și la occidentatalizarea României.
În sfârșit, sintagma a fost îmbrățișată și promovată intens de regimul comunist, care a întreținut astfel cultul personalității lui Nicolae Ceaușescu, prezentat drept ”un erou între eroi”, ”un ctitor”, a cărui existență mitică trebuia legitimată prin existența unui trecut eroic și el.
u e de mirare că, pentru a da doar un exemplu, în filmele lui Sergiu Nicolaescu – și de la care probabil Ilie Roșu a preluat multe elemente în demersul său maratonistico-istoric – Mihai Viteazu vorbea precum Nicolae Ceaușescu în discursurile sale oficiale.
Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc? Sau Maratonul 1 Decembrie? Imparțial, pe site-ul oficial, evenimentul este prezentat în amândouă modurile, iar doritorii se pare că pot alege denumirea pe care o preferă.
Important în cele din urmă este faptul că pe 1 decembrie se va alerga. Alergarea e o excelentă modalitate de decontractare, de relaxare, de eliberare a minții. De dorit ar fi ca după o bună alergare mintea să se debaraseze de orice fel de exagerări, inclusiv de mitizări inutile.
Romanian
English