Un anume fel de libertate
“Mă simt liber cînd încep să alerg. Dacă nu mă antrenez, mă simt ca oricine altcineva de aici, în Fîșia Gaza “. Nader el Masri este un atlet palestinian care se antrenează în condiții extrem de dificile într-una din zonele de conflict ale lumii.
Masri s-a numărat printre cei patru atleți palestinieni care au fost acceptați la ultima ediție a Jocurilor Olimpice, deși nu îndeplineau baremurile necesare, dar care au participat la Beijing pentru a arăta că sportul înseamnă nu doar performanță maximă, ci și pasiune, determinare și implicit recunoașterea eforturilor unor oameni care nu sunt chiar niște răsfățați ai soartei.
Acum, Nader el Masri se pregătește – printre ruine și militari înarmați, neavînd zilnic hrană suficientă, cu teamă continuă asupra propriei securități dar și cea a familiei sale – pentru a concura în proba de 5 mii de metri a Jocurilor Olimpice de la Londra.
Aleargă săptămînal circa 150 de km și folosește aceeași pereche de încălțări de aproape un an. Carnea este o raritate pentru bărbatul de 30 de ani.
Timpul său nu este nici pe departe unul de top. 14 minute și 24 de secunde pe 5000m, cu circa un minut mai mult decît baremul de calificare la JO. “Dacă aș avea șansa să mă antrenez afară doar cîteva luni cu siguranță aș putea cîștiga peste un minut în viteză“, spune Masri.
Numai cine nu aleargă nu știe că alergarea se trăiește ca o formă de libertate personală.
Mai multe informații și o știre video BBC aici.