Parcul Moghioroş este unul dintre cele mai mici parcuri cu lac din Bucureşti. Dar are suflante. În exces
Parcul este cât un timbru mai mare, ud la mijloc, şi dacă-i dai ocol aproape de gardul exterior, pe pista de biciclete, abia aduni 1,25 km pe tură. Pentru leneşi ăsta e un avantaj, pentru că pot să pretindă că se plictisesc după 4 ture şi pleacă acasă cu doar 5 km în adidaşi. Eu printre ei.
Adevăraţii alergători vin însă de la 6 a.m. rad opt ture şi pleacă înainte de ora 7 a.m. Pentru că problemele încep cam între orele 7:20 şi 7:30. Atunci răsar pe alei angajaţii primăriei.
Deşi e un parc mic, are repartizate pentru întreținerea lui câteva plutoane de lucrători de ambele sexe, aproape câte unul pentru fiecare copăcel, sau unul la fiecare 50 de fire de iarbă. În Herăstrău n-am văzut niciodată nici un sfert din populaţia de oameni în verde ai Moghiorosului. Care vin la 7:00, se dezmeticesc un pic şi apoi ies la, ceea ce numesc ei, treabă.
N-ar fi o problemă şi nici nu aş scrie cu duşmănie, cum fac acum, dacă cel puţin jumătate dintre ei n-ar fi dotaţi cu diabolicele suflătoare cu motor pe benzină, care fac un zgomot mare, şi mai ales degajă nori negri de gaze puturoase. Sunt convins că draga de primăriţă a capitalei şi-a stopat propria iniţiativă privind limitarea accesului maşinilor cu Euro mic în centrul orașului, pentru că s-ar fi văzut clar, printre maşinile curate cu Euro 6, ca poluarea din centru, de pe străzi şi mai ales din parcuri, Cişmigiu, Grădina Icoanei sunt opera oamenilor ei şi a dispozitivelor pe care, dacă le avea Hitler, nu mai inventa camerele de gazare, ci îşi rezolva obsesiile demente în nişte simple parcuri de gazare.
Am căutat cum se numesc într-un catalog de monştri si am găsit: “Suflantă/Aspirator de Frunze cu Tocător”. Şi asta încă nu e tot ce mă deranjează. Cred că dispozitivele “SAF cu Tocător” au fost proiectate la comandă de către Tatăl Puturoşilor din Toate Timpurile.
Pentru că fac un zgomot infernal, asociat în mintea omului obişnuit cu o muncă susţinută, realizând doar un pic de treabă efectivă, total disproporţionată faţă de zgomot.
Eu lucrez pe şantier de o viaţă. Munca fizică, ajutată sau nu de diferite utilaje de mâna a ridicat de la piramide la castele şi de la bordeie la blocuri. Pot să îmi dau sema dintr-o privire dacă un om munceşte sau trage chiulul. Ei bine, când auzi după colţ o SAF cu motorul ambalat, ai impresia că o echipă întreagă s-a angajat să dea gata o staţie de metrou în două zile. Urlă motorul ăla de zici că e marea basculantă de 150 de tone, mândria Armatei Sovietice.
Dar după ce dai colţul, cu grijă să nu deranjezi activitatea, aproape că te opreşti în faţa unui tablou idilic şi pastoral, chiar dacă zgomotos. Pentru că pe aleea pustie, un domn îmbrăcat în verde ține într-o mână o suflătoare (are cam 3 kg, muuult mai puţin decât aspiratorul de acasă), şi o plimbă încet şi cu grijă în jurul burţii, suflând în aceiaşi trei metri pătraţi de alee de o jumătate de oră. În cealaltă mână ţine un telefon pe care se uită atent la fotografia soacră-si, probabil. Adică munceşte.
Dar nu apuci să te uiţi mult la el pentru că începi să tuşeşti, şi nu numai de la gazele motorului, ci şi de la praful pe care ţi-l aruncă imediat în ochi cu suflătoarea când te vede, ca să pleci naibii mai repede de acolo şi să-l laşi să muncească din greu. Probabil că numele Suflantei cu Tocător indică şi faptul că adesea distinsul pilot al maşinăriei urlătoare stă şi toacă frunze la câini.
Aştept cu interes progresul pieţei auto şi momentul când alergătorii vor declara: “ – Nu mai mergem în Parc din cauza gazelor de motor, ieşim să alergăm pe bulevard, la aer curat, printre maşinile electrice!”.
Romanian
English
Sunt savuroase articolele dvs. , le citesc mereu cu placere mai ales pt. ca suntem colegi de suferinta atat in zona alergatului cat si in ceea ce priveste lombagiile si suflantele.
Cu simpatie, Vasi (tot grizonat )