Când te hotărăști să participi la o cursă despre care ai informații doar fragmentat, iar principalele lucruri pe care le știi sunt că se ține pe o insulă vulcanică și că vei fi alături de cei mai mari alergători montani din lume, ești puțin inconștient. Și abia după ce te-ai înscris și începi documentarea ca la carte, îți dai seama la ce te-ai înhămat și cu toate astea, nu-ți poți stăpâni zâmbetul care îți apare pe față sau bătăile inimii.
Transvulcania, isla de la Palma
Transvulcania este una dintre cele mai dificile și cunoscute curse de alergare montană din Spania. Desfășurată pe un vulcan din Insulele Canare, pe un teren format preponderent din piatră, nisip și rocă vulcanică, fără pic de umbră și cu o diferență de nivel de 8000m, Transvulcania este concursul în care unul din cinci alergători abandonează din cauza căldurii. Anul trecut, Kilian Jornet, numărul 1 mondial, a fost la un pas de abandon. Apoi, procentul participanților care nu termină este de 17%. Sunt două lucruri care te fac să te întrebi dacă oare tu poți.
Cu toate acestea, o echipă de alergători români va încerca anul acesta să ducă la bun sfârșit această cursă. Așa că…
Echipa Panda merge la Transvulcania. Dar să ne prezentăm.
Ioana Bîrdu – 27 ani, copywriter și fotograf, pasionată de povești sub toate formele lor. ”De munte m-am îndrăgostit de mică, datorită alor mei care mă duceau în fiecare an în Parâng. Pofta de alergare am dobândit-o prin Vali, pe care am fost să-l susțin acum 2 doi ani la maratonul Piatra Craiului. Alergatul mi-a adus prieteni noi, m-a învățat să fiu organizată, să mă cunosc mai bine, mi-a folosit pe post de terapie. Mi-a arătat că limitele ți le pui singur și că cele mai mari nu sunt fizice, iar atunci când îți bați propria minte sentimentul e cathartic”.
Vali Borș – 28 ani, programator. ”Alerg de prin 2010. Primul maraton montan a fost în 2011 alături de Sergiu. De atunci au mai fost alte 7 maratoane, 2 semimaratoane și un ultramaraton. Dacă alergatul unui maraton a fost la început o provocare, între timp a devenit o necesitate”.
Sergiu Blidea – 28 ani, curier pe bicicletă. ”Am ales să particip la această cursă datorită lui Vali, care timp de două săptămâni s-a transformat în cel mai agasant agent de vânzări. Îmi trimitea zilnic imagini sau îmi descria peisajele de acolo și ocazia de a fi alături de cei mai renumiți alergători din lume, atmosfera inedită și șansa de a fi într-un loc cu adevărat deosebit”.
Andrei Mîță – 28 ani, inginer, muncesc la Oracle și alerg de 1 an în Titan. ”Am avut probleme serioase cu greutatea datorită lipsei totale de mișcare și a mâncatului nu tocmai sănătos. Am alergat primul maraton pe munte la 4 luni după ce i-am promis lui Vali, la o bere, că mă apuc de alergat. Nu-mi place deloc asfaltul. Când ajung acasă, la Bârlad, îmi place să alerg cu tata pe coclauri. Așa cum m-am înscris la primul maraton, la o bere, m-am înscris și la Transvulcania, fără să am nici cea mai vagă idee ce înseamnă o alergare de 73 km sau 8000 m diferență de nivel. O să aflu pe 9 mai”.
Alergătorii, panda și zimbrii
Chiar dacă, aparent, alergarea este în majoritatea cazurilor o activitate egoistă, Echipa Panda vrea să ofere ceva, în schimb, naturii. Așadar, ei vor alerga pentru palmaresul lor, dar vor alerga și cu speranța că într-un viitor nu foarte îndepărtat vom ajunge să fim fugăriți de zimbri prin Carpați. Zimbrii au dispărut din România acum 200 și ceva de ani. În 2014, WWF Romania a adus 17 masculi și femele din toată Europa în Munții Țarcu. 16 dintre ei au supraviețuit, s-au ”românizat” și sunt gata să fie eliberați în sălbaticie.
Așa că, echipa Panda s-a gândit ca în această primavară să alerge pentru ca ei și următorii zimbri pe care îi vor aduce, să alerge liberi prin Carpații Meridionali. Și-au propus să strângă pentru zimbri 5000 de lei, echivalentul mesei lor pe o lună. Îi puteți ajuta donând pentru cauză sau promovând-o oricât de mult puteți. Dacă vreți să îi cunoașteți sau să vedeți cum s-au descurcat îi găsiți aici.
Foto: Bogdana Diaconu
Romanian
English