A fost a zecea ediție a unuia dintre cele mai importante concursuri de alergare montană din România
Telegrafic, cifre, nume, timpi:
# peste 2.100 de participanți la toate cursele competitive ale Ciucaș X3. Este, indiscutabil, un record pentru concursurile montane de la noi
# Ultramaraton. 96 finișeri băieți. Primul a terminat Serghei Dzero (R. Moldova) – 13h:48min:39sec. La fete, nouă sportive au trecut linia de sosire. Cîștigătoare: Alexandra Ungureanu – 16h:40min:01sec. Au fost și șapte echipe, fiecare cu cîte doi membri, primii terminînd Sebastian Sofronie și Răzvan Gugilă – 18h:14min:10sec.
# Maraton. Să începem acum cu fetele, unde au fost 165 finișere, cea mai rapidă fiind Crina Buzgan – 4h:29min:23sec. La băieți, 475 finișeri, cu Bogdan Damian cîștigător în 3h:27min:35sec.
# Semimaraton. Cîștigători Leonard Mitrică – 1h:44min:33sec și respectiv Ingrid Mutter – 2h:00min:57sec. Au terminat cursa 675 băieți și 365 fete.
# Cros. Tot așa, primii au fost Cristian Pop – 47min:48sec și respectiv Elena Fotu – 57min:28sec. Finișeri: 276, dintre care 113 la masculin.
În continuare, o scurtă trecere în revistă a edițiilor de până acum ale concursului, realizată de Alexandra și Dragoș State
În anul 2010 a fost prima ediție de Ciucaș Trail Running (CTR), organizat de Trully Mountain Sport. Exact în perioada aceea, noi (eu și Dragoș, mai exact) eram pe Matterhorn, însă de anul următor Dragoș s-a implicat logistic cât a putut.
În 2012 a fost anul în care am introdus proba de Ultra și am oferit înregistrări gratuite pentru 500 de participanți, cu ajutorul sponsorului Herbalife.
Îmi amintesc vinerea dinaintea concursului în care am stat la birou și am imprimat hărți pentru ultramaratoniști, apoi am condus la ora 3 din noapte ca să ajung cu hărțile la start.
În anii 2012 și 2013 evenimentul s-a numit Herbalife Ciucaș Trail, iar implicarea noastră a fost din ce în ce mai mare de la an la an.
În 2013, an de cumpănă aș zice, am fost puși în situația de a a lua niște decizii grele, deoarece Trully Mountain Sport nu a gestionat fondurile corespunzător și ne-am trezit cu două săptămâni înainte de eveniment într-o situația deloc plăcută. Au fost niște zile intense, de care îmi amintesc și acum, zile școală în care am înțeles de la zero cum e cu organizarea.
Am luat decizia să îl organizăm noi exclusiv, prin ONG-ul Clubul de Turism și Alpinism Ciucaș și am reușit să ținem concursul, însă nu fără o grămadă de probleme.
A fost un eșec grandios, cu o vreme rece câinească, cu ninsoare pe creastă, cu vânt, cu oameni nepregătiți de un ultra atât de sălbatic, cu rătaciri și îndrumări greșite de la voluntarii și așa puțini, în care pe cei de la ultra i-am așteptat singură pentru că nu am avut cronometrare și noaptea și pentru că la finish am rămas foarte puțini, Dragoș și o mână de oameni s-au împărțit în șapte. Vremea rea și timpul insuficient ca să pregătim evenimentul așa cum ar fi trebuit și-au spus cuvântul. A fost un eșec, însă pe noi experiența respectivă ne-a călit și nu doar atât, am învățat cum să nu facem, ce nu e bine, cum să abordăm în anii următori. Dar a fost eșecul nostru, ni l-am asumat, am discutat, ne-am cerut scuze și – ce e cel mai important – ne-am dat seama că îl putem aduce la un nivel ridicat. Am organizat atunci Ciucașul în două săptămâni așa cum ne-am priceput și urma să avem un an în față pentru ediția a VI-a.
Din 2014 Ciucaș a primit hainele pe care le poartă și astăzi, și este organizat exclusiv de ONG-ul născut la poalele munților Ciucaș, Clubul de Turism și Alpinism Ciucaș. Astfel Ciucaș X3, concursul de pe valea superioară a Teleajenului începe un capitol nou.
Tot în 2014 am început programul de Volunteer Training Camp (din nevoia de a ne putea baza pe oameni în ziua concursului) în care chemam oamenii la munte, mergeam pe trasee, discutam despre concurs.
În 2015 am introdus sistemul de kit basic plus produse și am început cu echipa de promovare (TEAM). Sistemul a fost bine primit pentru că oamenii și noi, din experiență proprie, ne săturasem să primim tricouri pe care le dădeam mai departe.
Din 2015 până astăzi echipa de promovare s-a stabilizat și a devenit nu doar nucleul de organizare a Ciucaș X3, ci aproape o familie, suntem mai mult decât prieteni, ne acceptăm așa cum suntem, încercăm să ne ajutăm.
Ultimii trei ani s-au văzut și simțit mult în online însă sentimentul pe care îl avem atunci când bat tobele înainte de startul la ultra, atunci când mii de oameni invadează un sat precum Cheia, încă nepregătit – din multe puncte de vedere și mă refer aici în special la cazare și parcări -, pentru un asemenea eveniment. Sunt senzațiii care se trăiesc intens și nu ai nepărat cuvintele potrivite pentru a le descrie.
Au trecut așadar zece ani de Ciucaș, de alergare, de momente speciale, de emoții, cu numeroase amintiri. Venim cu mâinile goale, plecăm cu mâinile goale și pentru noi acesta e modul în care simțim că trebuie să ne implicăm în comunitate, în societate. Asta vrem să lăsăm moștenire: un eveniment de suflet care trezește trăiri în fiecare dintre cei care vin la Cheia, în al doilea weekend din septembrie. (Textul a apărut în revista Alerg #45)
Romanian
English