Când EPO nu e, e doar DNF. Şi te umilesc chiar şi femeile.
de Cosmin Năzdrăvanu
Adesea, pentru bărbaţi, a bea şi a eructa bere înseamnă a fi viril. De asemenea, pentru alergători, patru ture pe pista de atletism înseamnă un fleac şi deci oricine trebuie să poată parcurge o asemenea distanţă. Alăturăm cele două afirmaţii şi dăm naştere unui alt fenomen: pentru alergătorii virili, a parcurge de patru ori pista de atletism şi a bea patru beri în acest răstimp înseamnă beer mile.
Probabil pentru a-şi mai lua gândul de la procese şi de la prăbuşirea carierei sale, Lance Armstrong (cel mai galonat ciclist al lumii, dar şi cel mai controversat, mai ales după scandalurile de dopaj) s-a gândit că statutul de alergător viril i-ar aduce beneficii de imagine şi ceva respect de sine.
Aşa că bravul fost ciclist s-a gândit să încerce şi el doborârea unui record la beer mile, la categoria de vârstă 40+, scrie runnersworld.com. Şi cum să nu te încumeţi la aşa ceva când ai o casă în Austin (Texas), oraşul în care a avut loc, pe 3 decembrie, Campionatul Mondial de Beer Mile? (Aici, la CM, la fete s-a realizat un nou record mondial, 6min:17sec:23), prin Elizabeth Herndon, iar la băieți a câștigat Corey Gallagher, cu un timp de 5min:00sec:23 – n.e.).
Lui Lance Armstrong ştim că îi plac prescurtările, abrevierile, acronimele: EPO („eritropoietina” pe care a folosit-o de atâtea ori pentru a avea performanţe), DSQ („disqualified”; a fost scos din lista finişerilor de la Maratonul din New York – vezi mai jos), dar şi, mai nou, DNF („did not finish”).
Luna trecută, ciclistul de 43 de ani a încercat să bată timpul de 5min:51sec de la categoria sa de vârstă, dar a descoperit că nu e uşor să fii „beermilist„. Înlănţuirea „bere, o tură de 400 de metri şi apoi o nouă bere” i-a adus lui Lance un DNF destul de umilitor. „Nu la asta mă aşteptam”, a declarat omul-bicicletă, luat pe nepregătite de pistă şi de degetele de spumă de la „blondele” pe care le-a ingerat.
Umilinţă în faţa „beermilistelor”
Umilinţa de a nu termina nici măcar două din cele patru ture de pistă ale unui beer mile este adâncită de o ştire datând tot din noiembrie.
Conform running.competitor.com, Chris Kimbrough a doborât, tot în Austin (Texas), un record vechi de 17 ani: a fost cu 13 secunde mai rapidă decât deţinătoarea precedentului record feminin la beer mile.
Nu doar că femeia are 44 de ani, dar este şi mama a şase copii. Ea a început să participe la competiţiile de alergare abia după ce a născut al patrulea copil. De fapt, cumva firesc, dacă faci faţă la şase naşteri şi la creşterea a şase obraznicături, atunci patru sticle de bere nu pot fi decât floare la ureche.
Lui Lance îi rămâne doar să citească despre aceste curse pe alerg.ro, căci şi în România se aleargă la beer mile. Şi tot aici poate afla care sunt regulile de la beer mile.
Lance, maratonistul descalificat
În 2012, numele lui Lance Armstrong a fost şters din lista alergătorilor care au reuşit să termine Maratonul de la New York, ca urmare a dovezilor privind doparea cu eritropoietină. „Şi noi ne supunem regulilor agenției americane anti-doping și de aceea va trebui să îl scoatem pe Lance din lista finişerilor”, a declarat, la momentul respectiv, Mary Wittenberg, şefa New York Road Runners, citată de Bloomberg.
Lance Armstrong a terminat un prim maraton la New York în 2006, când a realizat timpul de 2h:59min:36sec. Anul următor el şi-a îmbunătăţit performanţa cu aproape 13 minute, realizând 2h:46min:43sec şi clasându-se pe locul 214 la masculin. În 2008, Armstrong a terminat şi maratonul de la Boston. Rezultatele au fost însă obţinute în condiţiile în care ciclistul se dopa.
Despre eritropoietină
În sporturile de anduranţă, dopingul cu forme sintetice de eritropoietină reprezintă principala cale prin care se încearcă creşterea performanţelor fizice într-un mod incorect şi potenţial periculos pentru sănătate. Eritropoietina este un hormon ce se sintetizează la nivelul rinichilor şi care are rolul de a regla producţia de eritrocite (celule roşii) la nivelul măduvei osoase.
Epoietina (EPO) este o formă sintetică de eritropoietină, care a fost creată în laborator în 1988 şi este disponibilă ca medicament dedicat pacienţilor cu anemie gravă asociată bolilor renale cronice severe. Substanţa a devenit “faimoasă” mai ales după ce Lance Armstrong a recunoscut că aceasta a fost principala lui modalitate de dopaj. Citeşte mai multe despre epoietină (EPO).
Vezi mai multe cazuri de dopaj din lumea atletismului. Probleme legate de dopaj găsim şi în România.
Foto: pbmilersclub.org
Romanian
English
Iata un articol care prin tonul negativ face orice, numai bine alergarii nu!
Come on, Marian, asta pare un articol de Libertatea.ro, nicidecum de alergare!
Ce este asa de rusinos ca un barbat nu consuma alcool si prin urmare ii este greu sa finalizeze o „cursa” care presupune consumul de alcool?
Ce este asa de brav in faptul ca o femeie alearga si in pauze desarta sticlele de bere in graba pe gat? O astfel de femeie isi doreste un barbat langa el? Asta incurajeaza autorul articolului: consumul de alcool din partea mamelor?
A nu se intelege ca incurajez dopajul: personal nu iau nici vitamine, m-am lasat de cafea, de alte potentiatoare de efort nici nu poate fi vorba. Dar desi s-a dopat, omul e unul dintre cei mai mari atleti din istorie si, cu dopajul lui cu tot, a invins cancerul si a castigat din nou curse de o dificultate pe care noi, cei care facem sport cu pasiune, nu cred ca ne-o putem inchipui. E un zeu, asa cum este el.
Dezamagitor si intristator. Iar cuvinte precum „viril”, „a eructa (a ragai) bere” despre Armstrong venind de la un barbat care a realizat pana acum ce? Hai mai intai sa construim ceva noi insine si apoi sa aruncam cu mizerie in cei care au realizat ceva in viata lor.
Rusine pentru autorul articolului, nu pentru Armstrong, si imi pare rau ca a trecut de filtrul tau!