duminică, decembrie 5 2021

Pe fața lui, ridurile sunt ca un semn de noblețe. Vizibile, adînci. Dar nu au nimic trist sau bolnăvicios. Sunt doar niște semne temporare ale oboselii, ale efortului. Atîrnă precum niște decorații pe pieptul glorios al unui luptător încercat. Fața, cu buzele arse, deși ridată, e luminată de un zîmbet, mai mult interior. E ironie, e sfidare, e și bucurie multă în acest zîmbet.

Într-o țară în care românii au mult talent dar puțin spirit de sacrificiu, într-o lume în care cam totul se măsoară în timp, bani și eficiență, o față emaciată de efort gratuit nu prea are căutare.

Se tînjește și se realizează o viață bună, dar prea puțini înțeleg că o viață bună cuprinde și cazna și efortul supraomenesc și durerea pentru a realiza „doar” o coborîre pe schiuri, „doar” o ascensiune în pas alert și cu inima bubuind pe un vîrf de munte. Niște „inutilități”, în fond.

Dar o viață bună care desființează sacrificiul, efortul (fie el fizic) dus la extrem, care ignoră „tăvăleala” gratuită prin noroaie, zloată și viscol nu mai e o viață bună, ci o viață ușoară, ceea ce este altceva.

Lucian Clinciu și-a împlinit un vis mai vechi. Timp de nouă zile, pe schiuri de tură sau în alergare, a traversat Carpații Meridionali. A plecat din Predeal și după parcurgerea a circa 450 de kilometri a ajuns vineri 20 mai la Băile Herculane. Aici, după o noapte de odihnă, a participat și la maratonul Hercules. Alți aproape 45 de kilometri alergați în munții Cernei.

Fața lui Lucian Clinciu e ridată, obosită dar și luminată de o bucurie interioară. E bucuria unui om pasionat, căruia îi place natura, îi place să alerge pe munți, care preferă uneori să se rupă de lume pentru a fi pentru o vreme singur cu gîndurile lui.

Acolo, pe munți, își redescoperă limitele, se confruntă cu situații dificile, dar merge mai departe, se redescoperă pe sine, revede și se bucură încă o dată de frumuseți și locuri pe care le știe foarte bine. Merge mereu înainte, spre o zare, un vîrf, un adăpost la care tînjește parcă dintotdeauna.

Cu siguranță efortul lui Lucian Clinciu nu trebuie privit ca un act de eroism. Poate că este doar efortul unui om care nu a uitat să viseze cu ochii deschiși, pentru care libertatea, bucuria, prietenia sunt chestiuni concrete, ce pot fi atinse mai ușor pe crestele munților.

Foto: ciclism.ro

Comments

comments

Previous

Hercules Maraton. Cifrele

Next

Aleargă pentru un copac!

2 comments

  1. Bravo, Lucian, este o chestie foarte frumoasa!
    Sanatate si la mai multe.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also