Ultramaratoniștii români pot participa oficial la Mondialul de 100km, însă vor fi mari probleme la constituirea lotului. În plus, lipsește o strategie pe termen lung.
În continuarea politicii sale de deschidere către probele de alergare pe distanțe lungi, Federația Română de Atletism, FRA, a anunțat ieri criteriile de selecție a lotului național ce ar putea participa la Campionatul Mondial de 100 km de alergare pe șosea de la Sveti Martin (Croația).
România ar putea avea maximum cîte trei reprezentanți la individual, atît la feminin cît și la masculin, iar pentru a fi selecționați, aceștia trebuie să îndeplinească simultan mai multe criterii generale:
• Să aibă cetățenie română.
• Să fie legitimați la un club sportiv afiliat FRA
• Sa aiba viza medicală la zi.
Și criterii specifice:
• Sportivul trebuie să fi alergat în ultimii doi ani competiționali (septembrie 2016 – 8 iulie 2018) la o competiție oficială de 100 km de alergare pe șosea, în mai puțin de 8h:45min la bărbați și în mai puțin de 10h:15min la femei. Cursa respectivă trebuie să fi avut loc înainte de 8 iulie a.c.
• Se pot lua în calcul și cursele mai lungi de 100km, cu condiția ca rezultatul parțial obținut la 100km în cadrul acelei competiții să fie certificat și să fie conform cu criteriul de performanță solicitat la punctul anterior.
Comentarii
• Chiar dacă trebuie apreciată deschiderea FRA și pentru promovarea acestei distanțe a ultramaratonului (100km), stabilirea criteriilor specifice ridică mai multe probleme. Mai exact, s-a creat un cadru formal, dar lipsește fondul (a se citi ”masa critică” a alergătorilor). Iar asta riscă transformarea inițiativei într-una strict birocratică, de bifare a încă a unei activități într-un program de lucru
• Chiar dacă limitele de timp pentru parcurgerea distanței de 100km sunt extrem de generoase, cele mai jos posibile, de fapt, nu există în acest moment un grup de alergători români care să le fi putut îndeplini. Asta pentru că în România nu există o astfel de cursă oficială, iar participările la concursurile externe au fost doar ocazionale. Singurele ultramaratoane pe șosea oficiale din România (a se citi organizate conform standardelor internaționale) sunt cursele de 12h, 24h sau 48h din cadrul S24h. Dar acolo, cel puțin după cum rezultă din rezultatele pe 2017 publicate pe site, nu s-a cronometrat timpul realizat pe distanța de 100km. Lucrul acesta nu se întîmplă, în mod normal, nici la concursurile internaționale de 12h sau 24h. Așadar, acest criteriu specific introdus de FRA nu poate fi luat în calcul în mod real.
• Spuneam că nu există un grup de alergători români care nu doar că nu s-a specializat pe distanța de 100km, dar nici măcar nu au participat la astfel de concursuri. După știința noastră, singurul atlet ce îndeplinește criteriul specific #1 este Ioan Moisa care anul trecut, la Wuppertal în Germania a terminat pe locul 2 în cursa WHEH 100, realizînd un timp competitiv de 7h:34min:23sec. . Așadar, s-ar putea ca lotul național să fie format dintr-o singură persoană.
LATER EDIT. După o discuție cu Andrei Nana, am aflat că mai sunt cel puțin alți trei alergători eligibili. E vorba de Daniel Moldoveanu, care a scos un timp de 8h:27min:08sec la 100km Lauf Biel și de Mara Guler (Moroșan) – 9h:10min:58sec și Florin Ioniță – 8h:34min:58sec, ambii la Europenele de 24 ore desfășurate la Timișoara (competiția a inclus și o măsurare oficială a distanței de 100km). Timpii acestora din urmă se pot vedea aici și aici.
• În aceste condiții, poate merită ca FRA să opereze o schimbare de strategie și în loc de crearea unui cadru pur formal, să își asume stabilirea unor criterii de selecție și să constituie un lot național pe baza analizei performanțelor individuale și a potențialului celor cîtorva ultramaratoniști care, chiar dacă nu au alergat un concurs de 100km, o pot face totuși onorabil într-o competiție internațională. Se pare însă că acest lucru nu este posibil, cel puțin nu anul acesta (vezi comunicatul FRA și termenele stabilite acolo).
• Se pare că a venit timpul ca FRA să publice și să își asume o strategie de susținere, promovare și dezvoltare a ultramaratonului românesc. Pînă acum, în acest sport totul s-a rezumat la eforturi individuale. A venit însă vremea ca (deloc mulții) ultramaratoniști români să știe clar dacă și ce fel de sprijin pot primi de la FRA, dacă și cînd se organizează campionate naționale pe diferite distanțe de ultramaraton, dacă există interes ca în anii ce vin să avem participări la competițiile europene și mondiale de ultra. În aceste condiții, ar fi mai ușor pentru sportivii (semi)profesioniști să se specializeze pe o anumită distanță, să își facă un calendar competițional clar, să își dezvolte strategii individuale de marketing&promovare prin care să își susțină financiar eforturile. Și, nu în ultimul rînd, în aceste condiții, s-ar putea crea o masă tot mai mare de atleți amatori pasionați de ultramaraton.
Romanian
English