ALERG.ro susține Marathon 7500, competiție care presupune parcurgerea unui traseu marcat integral în Munții Bucegi, cu o diferență de nivel pozitivă de aprox. 7500 de metri. E cea mai lungă și dificilă competiție de alergare montană din România, dar în același timp este una deosebit de frumoasă. Sunt mai multe motivele pentru care această cursă merită alergată, însă de dragul demonstrației m-am oprit doar la zece:

1. E o competiție pe echipe. Se aleargă în doi, fie la masculin, fie feminin, fie mixt.

2. Are două niveluri. Cel mai accesibil este Hobby și presupune parcurgerea unui traseu de 45 de km. E un traseu accesibil unei echipe cu un nivel minim de pregătire fizică, însă este recomandabil să aibă ceva experiență montană. Timp limită: 26 de ore. Nivelul Elită e mai dificil, dublu ca lungime – 90 km – și chiar se adresează echipelor bine pregătite, omogene și motivate. Timp limită: 50 40 de ore.

3. E un concurs cu tradiție: a ajuns la a patra ediție. Asta arată că organizatorii au experiență, sunt implicați și, nu în ultimul rînd, există interes pentru competiție.

4. Concursul stimulează imaginația. Drept dovadă sunt numele – unele trăznite, altele amuzante, altele inventive – ale celor aproape 150 de echipe participante anul acesta.

5. Nu sunt dese momentele în viață cînd poți pleca la drum la răsărit, apoi să prinzi apusul pe vreunul din vîrfurile Bucegilor și să și mergi pe crestele munților într-o noapte senină, plină de stele. Desigur, asta dacă ai noroc de vreme bună.

6. E o cursă cu multe necunoscute. Există riscul să te rătăcești, oboseala atîrnă greu, însă cu puțină atenție și ceva voință (plus condiție fizică) este imposibil să nu termini.

7. E o competiție între prieteni. Poți conta oricînd pe sfaturile sau încurajările voluntarilor, ale organizatorilor, ba chiar și ale echipelor adverse.

8. E o bună ocazie să îți testezi limitele fizice și psihice. Obligatoriu trebuie să rămîi mereu motivat, să nu te lași doborît de oboseală.

9. Senzația de “runners high”, de bucurie, emoție și oboseală extremă este garantată. Nici nu ai cum să ratezi așa ceva după un traseu de (cel puțin) 45 sau 90 km.

10. La finiș te așteaptă mereu pepene. E exact ce trebuie pentru o bună hidratare după atîta efort. Desigur, ai parte apoi și de aplauze, de o medalie și de invidia bună a prietenilor

Comments

comments

Previous post

Eu și Badwater. Gânduri la temperaturi înalte

Next post

Bucegi 7500. Șapte imagini

Alerg.ro

Alerg.ro

6 Comments

  1. marathon7500
    iulie 19, 2012 at 7:11 am

    Frumos articolul…
    Incepand cu aceasta editie timpul limita la Elita este de 40 ore…cat despre pepene, nu e o regula ci doar o speranta :))
    Personal, placerea alergarii noaptea la frontala reprezinta cea mai mare motivatie…
    O zi faina!

  2. iulie 19, 2012 at 7:39 am

    Multumesc pentru mentionarea erorii. Am corectat.
    Nu imi ramine decat sa iti urez sa te bucuri de alergare noaptea si sa ajungi la vreme pentru a prinde pepene.
    Bafta!

  3. iulie 22, 2012 at 1:55 pm

    Tare articolul! A fost interesant sa-l citesc abia dupa ce am revenit de la 7500 (Tura Lunga).

  4. iulie 30, 2012 at 3:28 pm

    te rog sa corectezi si pct. 10… Am stat ore bune la Sosire in speranta ca poate ‘baga’ (pepene) si nici vorba… Poate la anu’ totusi…

  5. iulie 31, 2012 at 1:02 am

    Da, este nevoie de o corectura. Anul acesta am inteles ca s-a renuntat la pepene deoarece multe dintre sosiri au fost noaptea, cind mult mai buna a fost o supa calda decit un pepene racoritor. Multumesc El Con…

  6. EL con
    august 1, 2012 at 1:09 am

    la PPN (pepene) nu trebuie renuntat niciodata!… Caci nu e apa mai dulce ca pepenele si dulciuri mai zemoase… Nu zic, o fi si supa buna… Dar nici d-aia n-am prins! Nici pe lumina si nici pe-nserate, pe cand ii asteptam pe ceilalti participanti sa le ofer palme (aplauze)… Sau poate c-asteptam, fara sa stiu, s-apara supa!??… :)))

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *