Copilăria, pasiunile și performanțele celui mai rapid om din lume
Acum câteva zile Usain Bolt a fost desemnat cel mai bun sportiv al anului 2012 în cadrul unei gale în care a primit premiul Laureus. Distincția i-a fost acordată după ce la Jocurile Olimpice de la Londra a reușit să câștige medalia de aur în probele de 100, 200 metri și în ștafeta de 4X100 metri, repetând performanțele reușite la Beijing, cu patru ani înainte.
Dar cum Usain Bolt dincolo de arenă, în afara luminii reflectoarelor? Un posibil răspuns – incomplet, e drept – la această întrebare puteți afla din cartea ”9.58. Povestea celui mai rapid om din lume…”, scrisă de Bolt alături de biograful său Shaun Custis.
Volumul a apărut de ceva vreme și în limba română la Preda Publishing, cam singura editură din România care mai tipărește cărți despre sport (mai ales atletism, alergare, triathlon).
Cartea e întâi de toate un album foto, cu imagini multe, spectaculoase, la o calitate foarte bună. Din ele, dar și din textul însoțitor, reiese imaginea unui Bolt încăpățânat dar și dispus la compromisuri, a unui atlet care trage tare la antrenamente, deși e un leneș înăscut, a unei vedete cu spirit ludic, dar și a unui om simplu în același timp.
Povestea lui Bolt e spusă pe un ton simplu, dar voit spectaculos (cam accentuat totuși, după gustul meu), cu clasica concluzie moralizatoare: deși Usain este foarte înzestrat de la natură, el a reușit să devină performer numai muncind mult.
Chiar dacă este perfect adevărat, parcă Bolt încearcă tot timpul să contrazică asta. Precum majoritatea jamaicanilor, preamărește lenea, are o pasiune nedisimulată pentru petreceri relaxate și somn prelungit. Și, nu o dată, își manifestă iubirea pentru preparatele de pui de la McDonald’s.
În rest, cartea vorbește despre medaliile sale, despre recordurile mondiale, cele 9,58 secunde ţintuite pe tabelă la Campionatul Mondial de la Berlin, cele 19,19 secunde din proba de 200 de metri.
Cum își vede Usain Bolt viitorul? ”Dacă nu ar trebui să mă antrenez, probabil aș continua la nesfârșit, pentru că îmi place tot ceea ce ține de un eveniment – deplasarea, faptul că mă întâlnesc cu prietenii și, bineânțeles, concursul în sine”.
Altfel, știe că se va retrage după Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro (2016). ”Vreau să fiu o legendă a sportului și asta înseamnă să îmi apăr titlurile obținute în 2008 și pe cele de la JO de la Londra, 2012. Dar vreau să mă retrag cât sunt încă în frunte, cât timp sunt încă de neînfânt”.
Romanian
English