Tibi Ușeriu. După cursa vieții (I)
În martie, bistrițeanul Tiberiu (Tibi) Ușeriu a terminat primul 6633 Ultra Arctic, o cursă ce a presupus parcurgerea într-o săptămână a 566 de kilometri în condiții extreme: frig, zăpadă și gheață, deprivare de somn, vînt puternic. S-a vorbit tare mult pe acest subiect, adesea pe un ton triumfalist. Respingând orice ”ștampilă” de erou, Tibi Ușeriu se destăinuie ca un îndrăgostit de alergare, ca un om obișnuit, dar care s-a pregătit din greu pentru a-și urma visul, fie acesta la Cercul Polar. În continuare, prima parte a unui interviu publicat în revista Alerg #30.
De ce aleargă?
La început am alergat din plăcere, după care m-am îndrăgostit efectiv de acest sport. Mai târziu, cu cât cursele mele erau mai lungi, cu atât mi-am dat seama că mă descopăr mai mult. Și am început să îmi testez limitele, dându-mi seama că, uneori, acestea există doar în mintea noastră. Alerg de aproximativ cinci ani de zile și o fac în mod constant. Până în prezent am alergat mai multe curse, în special ultramaratoane: Ciucaș X-Trail de mai multe ori, Transilvania 100k, după care în străinătate, Mont Blanc (TDS) și Tor des Geants.
Cum s-a pregătit pentru 6633 Ultra Arctic?
A fost o pregătire ”spartană”, cu alergări îmbrăcat sumar, cu șort, mănuși și cagulă, la temperaturi care, în zona unde locuiesc (Piatra Fîntânele-Tihuța), au coborât și la -17 grade pe perioada de iarnă. Alergările le făceam zilnic, între 20-35 de km, iar la sfârșit de săptămână, făceam o alergare pe o distanță mai lungă. De 3-4 ori pe săptămână coboram pe un lac înghețat, făceam o copcă, intram în apa cu temperatura între 1-3 grade, unde pe finalul pregătirii am reușit să stau și 11 minute. De asemenea, am dormit afară sub cerul liber, doar într-un sac de dormit, în special în perioadele când temperaturile scădeau mult sub 0 grade.
Pregătire specifică la nivel psihic?
În ultimele 30 de zile înainte de a pleca la concurs, făceam 15-30 minute de meditație, unde încercam să mă transpun, să îmi închipui ceea ce mă așteaptă acolo: de la frigul pe care trebuia să îl îndur și până la distanța pe care trebuia să o parcurg. Am fost mereu motivat să câștig această cursă, de când am aflat de ea, mai ales că știam că este o competiție care, la un moment dat, este dusă mai mult de către psihic decât de fizic (în procent de 70 %, să zicem). Cred că psihicul este atuul meu.
Ce a fost neprevăzut la 6633?
După km 350, din păcate, am avut probleme la picioare, pe partea cu tendonul tibial, cu o infecție gravă, care a dus la tendinită. Spre final, am avut parte de neplăceri și la piciorul stâng, unde am avut o desprindere a tendonului de pe călcâi. Acestea au fost și cele mai dificile momente din cursă, care la un moment dat m-au îngenunchiat la propriu de cel puțin șapte ori. Asta și pentru că nu am avut o medicație corespunzătoare și am primit doar aspirină, una la zece ore. Toate acestea s-au datorat saniei pe care o trăgeam după mine, care cântărea 37 de kg, iar poziția mea de mers și alergat s-a schimbat foarte mult.
Ce alte momente dificile au fost?
Eu am încercat cât mai mult posibil să nu mă odihnesc în punctele de control și făceam pauze între acestea, unde pe timpul nopții temperaturile scădeau foarte mult și, astfel, frigul m-a afectat foarte tare. Oboseala la un moment dat era insuportabilă. Am încercat să mă odihnesc între o oră și 2h:45min, pe o perioada de 24 de ore. În acest interval eu dormeam cam 15-45 de minute, iar restul era timp acordat alimentării, hidratării, schimbării îmbrăcămintei etc.
Halucinațiile au fost și ele una dintre probleme, mai ales pe finalul competiției, unde le-am făcut destul de greu față. Cu singurătatea nu am avut probleme, nu am ajuns niciodată în punctul în care să mă simt singur. Mereu îmi făceam o strategie pentru distanța rămasă, încercam să fiu prezent și conectat minte-corp, am ascultat teatru radiofonic, am ajuns să ascult pentru prima data muzică pe parcursul unei competiții, am cântat, am vorbit cu sania mea, am plîns și am râs. La un moment dat, îmi aduc aminte că, deși cântam, am adormit practic cântând și m-am trezit după câteva minute, aproape intrat în hipotermie. Tremuram tot… (va urma)