Că este un sentiment normal în condițiile în care se sfîrșește un an și altul abia începe, pot să înțeleg. Da, acum, este momentul să îți faci planuri, să iei decizii, să îți dorești lucruri noi, schimbări, acum e momentul în care pui la cale inițiative (aparent) vitale, să iei hotărîri în ceea ce te privește…
Însă ce nu pot să înțeleg este cum de a prins atît de mult acest barbarism lingvistic, de ce tot mai multă lume își pune acum „o rezoluție“ sau mai multe „rezoluții“ pentru noul an, în loc să își exprime dorințe, să ia hotărîri, să facă planuri. Nu pricep și gata…
Evident, în DEX, cuvîntul are alte sensuri decît cel în care este folosit, iar în plus în limba română există suficiente cuvinte și expresii care pot fi folosite. Desigur, evoluția limbii e un proces normal, neologismele sunt inevitabile și obligatorii atunci cînd este cazul, însă acum parcă s-a ajuns la limita de sus a rizibilului.
De ce aceste rînduri de om nervos? Pentru că astăzi am fost întrebat care sunt rezoluțiile mele pentru 2011, în ceea ce privește alergarea. Și nu am putut răspunde…
* Acesta este maximul de înjurătură pe care mi-l permit de obicei. De aceea, mai zic o dată cu năduf: rezoluția cepei. Ca să fie clar.
Romanian
English
Multumesc pentru „naduful” care te-a determinat sa iei atitudine! Macar de-am fi mai multi cu asemenea idei… Un an minunat iti doresc!