Despre maratonistul legendar Philipides (Pheidippides) se spune că a murit la capătul cursei sale de 42 de km rostind celebrele cuvinte: „am învins“. Jocurile olimpice moderne au însă și ele proprii eroi-victime. Astfel, primul atlet care a murit chiar în timpul desfășurării unei olimpiade este tot un maratonist, portughezul Francisco Lazaro.
Acesta, în 1912, în timpul Olimpiadei de la Stockholm, avea să înceapă să se simtă rău pe la jumătatea distanței. Era o zi foarte călduroasă. Cade mai întîi, dar se ridică și continuă să alerge. Cu ce eforturi, e greu de imaginat. Puțin după kilometrul 29 avea însă să se prăbușească. Definitiv. Intervine rapid un doctor, iar Lazaro este dus la spitalul cel mai apropiat, cu un nume predestinat: Seraphim. Nume de înger superior. 41 de grade era temperatura corpului lui Francisco Lazaro. Foarte mult. În ciuda eforturilor medicilor, moare în dimineața zilei de 15 iulie 1912. Avea 21 de ani.
Cauza morții: deshidratarea. În încercarea sa de a transpira cît mai puțin și implicit de a-și îmbunătăți performanța sportivă, Francisco Lazaro și-a uns corpul cu o soluție pe bază de ceară. Avea să îi fie însă fatal. Corpul nu a mai putut respira, de aici colapsul.
Opinia public, lumea atletică sunt în stare de șoc. La scurt timp, în interiorul stadionului olimpic din Stockholm este ținut un serviciu memorial la care participă circa 23 de mii de persoane. În memoria sa este ridicat și un monument pe traseul maratonului. În Portugalia, țară al cărei campion la maraton era, la înmormîntarea lui Francisco Lazaro participă mii de persoane.
Recordul său personal: 2h:52min:08sec.
Despre o carte tulburătoare care îl are drept protagonist-pretext pe Francisco Lazaro, în curînd.
Romanian
English
Trist! Dar drame mai recente nu sunt? Sau poate nu am gasit inca pe site…