Nu e o vreo clasică poveste de dragoste, ci doar una recentă și frumoasă, din maraton
Grădina botanică Kew Gardens din Londra are vreo 180 de ani vechime și, conform datelor oficiale, găzduiește cea mai mare și mai diversă colecție de plante și de ciuperci din lume.
Aici, în luxuriantul decor verde, pe alei largi și netede, printre copaci ce stau să înflorească, a avut loc la sfîrșitul săptămînii trecute selecția sportivilor britanici pentru proba de maraton, în perspectiva Jocurilor Olimpice de anul acesta. Altfel spus, au fost desemnați cei ce își vor reprezenta țara la Tokyo, în cursa de maraton.
Selecția prin intermediul unei curse unice (trial) are o frumusețe și o duritate aparte. E vorba de totul sau nimic. Trebuie ca exact acum să dovedești că ești cel mai bun. Doar cîștigătorul ia totul.
Multe țări practică această formă de selecție. E nevoie însă să ai un minimum de alergători competitivi care să poată concura, unul contra altuia și totuși împreună, pentru onoarea de a își reprezenta țara la Jocurile Olimpice. Din păcate, în România acest lucru nu este posibil, de aceea maratoniștii care s-au calificat pînă acum la JO, sau care încă mai speră să o facă pentru Tokyo, participă la curse din afara țării, unde trag să își îndeplinească baremul minim de timp.
Lasă-ți mintea să alerge. În curînd, despre cum să îți pregătești mintea pentru a deveni un alergător mai bun
Dar să revenim la Londra, la Kew Gardens. Interesul pentru trialul de anul acesta a fost mare, chiar dacă nu au fost permiși spectatori, cursa fiind însă transmisă în direct de către postul BBC.
A lipsit și Mo Farah (care anul acesta s-a orientat spre cursele de fond), Jonny Mellor (cel mai rapid britanic la Londra, anul trecut) e accidentat. Ben Connor are și el un timp care îi permite să meargă la Tokyo, însă are nevoie de o clasare în primii doi pentru a putea fi selecționat.
În aceste condiții, cursa băieților se încheie cu o aparent surprinzătoare victorie a lui Chris Thompson, care va împlini 40 de ani luna viitoare și care în afara unei medalii europene pe pistă acum mai bine de un deceniu nu se poate lăuda cu altceva decît prezențe onorabile în curse de 10km și maraton. Timpul său de acum, 2h:10min:50sec reprezintă un record personal.
Thompson s-a remarcat însă și prin altceva: a alergat cu niște încălțări negre, aparent no-name. El este un sportiv susținut de către On Running, însă acum – cu acordul sponsorului – a folosit modelul Nike Vaporfly Next% (fără însă vreun indiciu exterior) pentru a putea scoate un timp cît mai bun.
Și cursa fetelor a avut partea sa de suspans. E drept că și aici au lipsit cîteva maratoniste cu rezultate bune, însă în cele din urmă avea să cîștige o cvasi-necunoscută, scoțianca Stephanie Davies. Ea a dominat clar cursa (cu un avans de circa trei minute) și în cele din urmă va realiza un record personal: 2h:27min:16sec.
Davies are 30 de ani, însă nu este o sportivă profesionistă. Prima cursă de maraton a alergat-o abia acum trei ani (de atunci a coborît de la 2h:41min, la 2h:27min:40sec anul trecut) și continuă muncească într-o firmă de management financiar. Se antrenează de două ori pe zi (firma îi permite să aibă flexibilitate în program), dar strînge un volum de doar 95-110 km pe săptămînă (cam jumătate din ”norma” unui profesionist). În rest, după cum a declarat aici face mult cross-training, inclusiv înot și mers pe bicicletă. Trece la pregătire și faptul că merge cu bicicleta la muncă.
Romanian
English
