sâmbătă, septembrie 18 2021

Rick și Dick. Sau familia Hoyt. Au fost o prezență unică la numeroase ediții ale Maratonului Boston. Tatăl a murit recent la vîrsta de 80 de ani.

Povestea familiei Hoyt e una despre un tată, Dick Hoyt, și a fiului său, Rick, care mai bine de treizeci de ani au concurat împreună la diferite maratoane și curse de triatlon din Statele Unite.

La naștere, din cauza unei deficienţe de oxigenare a creierului, Rick Hoyt a fost diagnosticat cu paralizie cerebrală. În primăvara anului 1977, Rick a dorit să participe la o cursă de alergare în scopuri caritabile, pe distanţa de cinci mile. Tatăl nu era deloc un atlet, dar a fost de acord să participe, alergînd cumva, mai mult împingîndu-şi băiatul aflat într-un cărucior. Au terminat aproape ultimii, dar au reuşit să treacă linia de sosire împreună.

În seara acelei zile, Rick avea să îi spună tatălui său: “Cînd alerg, mă simt ca şi cum nu aş avea niciun handicap”.

Din acel moment avea să se constituie Echipa Hoyt. Împreună, tatăl şi fiul – tatăl cu corpul şi fiul cu inima – aveau să termine peste 1000 de curse, dintre care aproape 100 de maratoane (2h:40m, cel mai bun timp înregistrat), numeroase duatloane, triatloane (dintre care şase curse Ironman) sau alergări pe distanţe mai mici. În 1992, tot împreună, pe o bicicletă construită special, au făcut un tur al Statelor Unite, parcurgînd 3735 mile în 45 de zile.

Recent, tatăl, Dick, a murit la vîrsta de 80 de ani. A rămas fiul, care are acum 59 de ani, relatează Runners World.

Echipa Rick și Dick Hoyt

Cursa de maraton de care și-au legat cel mai mult numele e cea de la Boston, unde au alergat de 32 de ori, ultima dată împreună în 2014. Cu un an înainte, organizatorii maratonului au decis să onoreze prezența celor doi și le-au dedicat o statuie de bronz (imaginea de mai sus), ce este situată în apropierea liniei de start.

“În ultimele trei decenii, doi participanți la cursa noastră au impresionat lumea. Familia Hoyt, Rick și Dick, tată și fiu împreună au schimbat literalmente imaginea maratonului și au fost o sursă de inspirație pentru toți atleții, fie ei cu dizabilități sau nu”, spuneau organizatorii maratonului de la Boston.

“Cînd alerg, mă simt ca şi cum nu aş avea niciun handicap”, spunea Rick Hoyt.

Comments

comments

Previous

Naționalele de alergare ultra

Next

Vom avea lot pentru Mondialele de ultramaraton montan

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also