De la bun început mi-a plăcut mesajul acestei curse: “Run along the waves”. Așa că, acum vreo cîteva luni, am decis să alerg la a cincea ediție a maratonului Limassol. În cele din urmă ne-am strîns un grup consistent, vreo 40 de prieteni și colegi alergători (plus însoțitori) care în dimineața zilei de 20 februarie am luat startul la una din probele acestei competiții: maraton, semi- sau cros de 10 km.
În ce mă privește am dorit să vizitez o țară nouă (Cipru), să încep mai curînd sezonul competițional (implicit să ajung mai devreme la un vîrf de formă) și să încerc să realizez un nou record personal la maraton.
Despre context
– Limassol-ul e o destinație extrem de accesibilă, la nici trei ore de zbor de București (există curse low cost Blue Air și Wizz Air către Larnaca sau Pafos, plus cursă Tarom, convenabilă ca preț dacă prindeți o ofertă). Paradoxul globalizării: în Cipru ajungi mult mai repede (și cam la același preț) decît ajungi la Cluj, să zicem.
– Natura, clima și diversitatea geografică fac din Cipru o destinație grozavă, mai ales pentru această lună a anului. În Limassol erau circa 20 de grade celsius. Se putea face baie în Mediterana. La doar 45 de minute de mers cu mașina, în masivul Troodos era zăpadă (mă rog, porțiuni) și rece. Zona era perfectă pentru cicloturism.
– Drumurile sunt foarte bune, deloc aglomerate. Se conduce pe partea stîngă, dar handicapul nu e de netrecut.
– Peste tot sunt români, aflați la muncă, în construcții, în turism. Nu mi s-au părut foarte atașați de ideea de țară. Reacțiile lor față de alergătorii români au fost mai curînd ironice sau bășcălioase.
– Nu risc o evaluare generală asupra prețurilor, însă atît cît am văzut mi s-au părut accesibile. Se poate mînca cu minim 10 euro, spre exemplu.
Despre competiție
– E o competiție mică, dar prietenoasă. La maraton au participat numai 205 alergători.
– Se aleargă pe asfalt, o porțiune din traseu foarte aproape de faleză, în rest pe străzile orașului. Circulația rutieră e oprită în timpul cursei.
– Destul de multe neajunsuri în organizare: vestiare inexistente, loc impropriu de depozitare a echipamentului. Punctele de hidratare au fost suficiente (cu apă și băutură izotonică) însă ar fi fost necesare și niște fructe sau energizante. La modul ideal ar fi fost de dorit și un spațiu cu dușuri pentru final, eventual posibilitate de masaj.
– Nu a existat marcaj din km în km, așa cum spuseseră organizatorii.
– Atmosferă generală inexistentă. Foarte puțini oameni la start, doar trecători ocazionali pe traseu. Deprimant mai ales pe porțiunea de traseu care ieșea din oraș.
– Vremea bună pentru alergat. A plouat doar înainte de start, în rest soare, care mai intra cînd și cînd în nori. A deranjat însă vîntul, mai ales pe porțiunile unde bătea din față.
– Maratonul a fost cîștigat de niște alergători kenieni, dar după întîmplări de rîsu’-plînsu’. Mașina de competiție care îi conducea i-a dus pe un traseu greșit, așa că au alergat în plus, pentru un timp au fost cărați cu mașina pentru a recupera din handicap.
– Rezultatele sunt disponibile aici. Merită remarcate clasările foarte bune ale alergătorilor Ro Club Maraton.
Despre cursa proprie
– Am fost foarte încrezător în mine. Speram să alerg în jur de 3h:15 min, ceea ce ar fi fost un record personal. Nu a fost însă să fie…
– Am pornit puțin cam tare. Deoarece a lipsit marcajul kilometric nu am putut să îmi controlez tempoul de alergare. La km 21 am trecut după 1h:31min, acesta e singurul timp cert pe care l-am avut.
– Încrederea (poate) exagerată și un amănunt despre ale cărui implicații încă nu știu totul m-au făcut să alerg tare pînă la km 30. Apoi, brusc, oarecum neașteptat, am căzut fizic aproape complet. Picioarele mi s-au îngreunat, m-au afectat crampe musculare, intense ca niciodată. Mai mult m-am chinuit pe ultimii km.
– Amănuntul necontrolat e că, pentru prima dată și fără să fi testat înainte, am luat un Activator exact înainte de start. Acesta mi-a dat într-adevăr energie însă m-a și deshidratat (conține multă cofeină). Eu așa explic crampele, căci altfel m-am hidratat normal (după km 10, cam 1-2 guri de apă la fiecare punct de alimentare). Am folosit și 4 geluri Isostar. Pe ultimii 8-10 km nu am mai avut nicio motivație.
– Timpul final: 3h:20min:50 sec și clasarea pe locul 32 la general.
– Dacă îmi sunt permise niște concluzii: cred că am greșit dorindu-mi un timp bun la început de sezon și după nici trei luni de antrenamente (cele mai multe desfășurate îm condiții de iarnă); nu am avut decît o alergare lungă (semi-maratonul Gerar); am forțat deși condițiile nu erau optime (vînt, traseu vălurit); am folosit un produs nou fără să știu exact cum va reacționa corpul.
Din fericire, întodeauna există o nouă cursă.
Romanian
English
Felicitari, Marian!
Si multumim pentru rezumat, foarte bine scris!
Lasa Marian ca te-ai tinut bine, si pe mine m-a deranjat un pic marcajul inexistent :(.
Insa exista cu siguranta o noua cursa si ne luam revansa :D.
Va multumesc pt mesaje… Nu stiu daca merit felicitari, dar a fost bine, in cele din urma.
Gabriel, cu prima ocazie o sa iti povestesc despre „suportabila tiranie a lui inca”
Marian
Marian,
Daca imi permiti o parere in legatura cu treaba cu Activatorul (eu fiind fan al acestui produs) – nu cred ca este vorba de deshidratare, ci mai curand de ceva similar cu efectul substantelor neurostimulatoare (cu este si cafeina) care luate in doze mai mari decat este obisnuita persoana, produc la inceput o senzatie bine, de energizare, insa dupa ce sunt metabolizate, lasa organismul o perioada intr-o stare de depresie (lipsa de energie, senzatie de lentoare, somn etc). As zice ca mai curand asta s-a intamplat. Solutia este sa te obisnuiesti cu produsul si sa mai ai inca unul la tine pe care sa il iei la km 15-20.