Era toamna anului 1992 și a preferat să facă un gest deosebit doar ca să fie alături de un prieten. Nici acesta nu era oarecine, ci chiar directorul de cursă al maratonului de la New York, Fred Lebow. Ea era Grete Waitz, una din marile alergătoare de fond ale lumii, „regină” neîncoronată a cursei de la New York, pe care o cîștigase de nouă ori. Atunci, în toamna lui 1992, Waitz a ținut să alerge alături de Lebow, în semn de solidaritate cu acesta.
El supraviețuise cu greu unei tumori pe creier și avea să moară doar doi ani mai tîrziu, în urma unui cancer galopant. Era pentru a doua oară cînd Lebow alerga chiar cursa pe care o inventase. Era pentru prima dată când Waitz alerga o cursă mai încet decît era obișnuită. Avea să spună mai tîrziu că e mai dificil să alergi un maraton altfel decît în ritmul în care ești obișnuit. Și nu glumea. Dar a făcut-o din prietenie.
Imaginea cu cei doi, Grete Waitz și Fred Lebow trecînd linia de sosire a maratonului de la New York, în 1992, am văzut-o recent în filmul Run for life. E o imagine care te cutremură. Lebow e îmbătrînit, cu o față emaciată, pășind cu greu, clătinîndu-se de la o oboseală soră cu moartea. Waitz stă lîngă el, senină dar concentrată, nu îl atinge dar parcă îl sprijină continuu. Îl încurajează, trage de el. Se termină cursa. După cinci ore și jumătate.
Trec împreună linia de finiș ținîndu-se de mînă. Lebow îngenunchează și aproape sărută pămîntul. El rămîne, chiar și atunci, în preajma morții, consecvent cu el însuși: amestec de extaz și cabotinism. Așa a fost tot timpul, precum strămoșii săi, misticii iudaici, un amestec contradictoriu de misticism, pasiune extremă și vizionarism, îmbinate cu o „șiretenie” și un simț practic puse în slujba idealului urmărit.
Ea, o norvegiancă crescută în tăcerea și întunericul nordului a fost mereu o persoană modestă și retrasă. Nu însă și cînd a trebuit să se pună în slujba unui prieten. Atunci îi ieșeau în evidență căldura și bunătatea.
Grete Waitz a murit marți 19 aprilie, la 57 de ani. De cancer. A murit după o suferință de șase ani, pe care a înfruntat-o așa cum i-a fost mereu viața: modestă, tăcută. Campioană mondială la maraton în 1983, apoi vice-campioană olimpică anul următor, Weiz a cîștigat de nouă ori maratonul de la New York între 1978 și 1988, precum și pe cel de la Londra, de două ori (1983 și 1986). După ce a bătut de două ori recordul mondial la 3.000 m, a cîștigat și campionatul mondial de cros de cinci ori.
Romanian
English
Un interviu emotionant:
http://www.youtube.com/watch?v=0Nf0FYS8AaE
Primul maraton pe care l-a alergat a fost in 1978, la New York, pe care l-a si castigat. Povesteste cursa cu mult umor.
http://www.youtube.com/watch?v=MGLoZR-bxB8
Si pe mine m-a impresionat gestul ei si mi-a parut rau cand am citit ieri ca a murit. Ma amageam cu gandul ca alergatorii sunt un pic mai norocosi in materie de sanatate decat noi restul sedentarilor.
Dumnezeu s-o odihneasca!