Cu muzică sau fără? Un concurs cu premii
Pentru multe persoane, alergarea în timp ce ascultă o muzică bună este precum un afrodisiac. Muzica îi ajută să se simtă mai energici, mai vii și, implicit, îi face mai fericiți. Sunetele potrivite relaxează și energizează în același timp, cresc capacitatea de concentrare, diminuează stresul.
Există chiar studii care arată că performanța atletică sporește cu circa 15 la sută numai datorită faptului că exercițiile fizice sunt făcute pe o muzică potrivită. Femeile ar fi, în plus, influențate pozitiv de ritmul muzical favorit.
Sunt însă persoane care, în timp ce aleargă sau fac mișcare, preferă să își asculte doar ritmul interior al efortului sau să se lase impresionate de sunetele din apropiere (vuietul naturii, ciripitul păsărilor, bătaia vîntului). Pentru acestea muzica este mai curînd un factor de distragere a atenției, fie de la alergare, fie de la ce se întîmplă în jur.
Să mai spunem că totuși nu e recomandabil să asculți muzică în timp ce alergi pe o șosea aglomerată și că există concursuri oficiale unde acest lucru nu este permis deloc.
Așadar: cu muzică sau fără? Tu cum preferi să alergi, să faci mișcare? Și de ce așa? Care sunt melodiile preferate? Pentru a te ajuta să răspunzi la aceste întrebări am decis să lansăm un concurs în care premiul să fie un Walkman W262, de la Sony.
Astfel, pînă pe data de 15 decembrie (orele 19:00), ești invitat să scrii un comentariu, aici sau pe pagina de facebook http://www.facebook.com/alerg.ro în care, plecînd de la cele trei întrebări de mai sus, să argumentezi cît mai simplu, clar și original cum vezi tu legătura dintre muzică și alergare (sport).
Eu voi selecta trei comentarii care îmi vor plăcea cel mai mult, urmînd ca apoi Sony să aleagă un cîștigător. Tot compania Sony vă va trimite și walkmanul cîștigat.
Mai multe amănunte despre Sony W62 aveți aici.
Recomand „Don’t stop me now” si sa-mi zica si mie daca a reusit cineva sa se opreasca 😛 Music Run Fast 🙂
Eu, fiind incepator, folosesc un program de alergare pe intervale pentru a ajunge sa alerg o anumita distanta cursiv. Am incercat o perioada sa urmaresc ceasul, dar este foarte incomod, ca sa nu mai spun ca imi distrage atentia de la traseu si risc sa ma accidentez. Ca atare alerg cu casti. Am descoperit de ceva timp site-ul http://www.podrunner.com care are programe de alergare, cu muzica avand tempo-ul bine definit, si ma ajuta foarte mult. Neavand un program bine determinat de alergare, avand si pauze de cate jumatate de an (accidentari si alte probleme de sanatate sau, ca acum, lipsa unui traseu sigur), ma ajuta mult sa-mi reintru in forma cand reiau alergarile.
Am inceput sa alerg cu aproape trei ani in urma si unul dintre primele lucruri pe care le-am facut cand mi-am luat echipament a fost sa imi iau un Ipod. Nici o secunda nu mi-am inchipuit ca o sa alerg fara sa ascult muzica; eram si sunt dependent de muzica, asa cum intre timp am devenit dependent si de alergare. De ce? Pentru ca asa ajung cel mai usor „in the zone”, dincolo de disconfort, dureri, frig, sete si pentru ca ma motiveaza sa continui cand orice altceva sugereaza ca ar trebui sa ma opresc. Am descoperit ca „Cea mai buna zi” de la Suie Paparude sau „Benzin” de la Rammstein se potrivesc destul de bine cu ritmul de 10 km/h la care ma simt cel mai confortabil si ca „Believe” din Run Lola Run ma face sa vreau sa (vorba celor de la Nike) Never.Stop.Running.
Toate cele bune.
Da ! – pentru o alergare lejera, lunga, sub limita de performanta a fiecaruia
Nu ! – pentru concurs. Nu te poti concentra si iti este usor cand obosesti si nu te concentrezi sa schimbi postura, respiratia si bineinteles pace-ul . Mie nu de putine ori mi -a intamplat ca piesa respectiva sa imi placa foarte mult, dar sa aiba un ritm pronuntat diferit de cel al pasilor mei necesari atunci (min/km) . Si atunci ori alergi in dezacord cu muzica, ori schimbi ritmul alergarii.
Deci cand vreau sa scot un timp, nu merg cu muzica. In rest …. am o combinatie de trance ambiental cu post rock :)) . Si am scos din play list piesele lente sau cu un intro prea lung , nu ma motiveaza in alergare.
Succesuri !!
Pai alerg cam asa :
– cu muzica la antrenamente – uneori
– cu conversatii la competitii
La antrenamente ma ajuta sa raman motivat, sa urmaresc un anumit tempo. Pentru long-run ascult cu placere Gotan Project, Paolo Conte, Mike&the Mecanics, Supertramp, Eurythmics etc, intr-o ordine aleatorie.
Daca am un fast-run mai lung sau un build-up, trec pe Queen, Aerosmith, Red Hot Chilly Peppers, Kings of Leon, muzica ritmata in general si cu un tempo mai sustinut. Utilizez si o melodie de alergare, vreo 28 de minute de carburant audio pentru ritm cardiac ridicat.
Sau pur si simplu amestec melodiile si alerg dus de val, inspir-expir, 1,2,3,4.
De obicei aleg special muzica pentru antrenamentele solicitante. Si atunci ma duce muzica.
La concursuri se schimba povestea. A aparut in mod sistematic o sincopa in functionare. Am uitat playerul acasa, am uitat sa il incarc, pur si simplu nu a vrut sa functioneze ceva. Si atunci m-am alimentat cu energie din atmosfera concursului si din conversatii razlete. Nu de alta, dar oricum nu a mers muzica pregatita special pentru cursa.
Daca muzica iaşte aceea care ne gâdilă urechile într-un mod plăcut, probabil ca Sony W262 gadila si ceafa. Si se pare nu este nici un risc sa pleci in concediu cu Walkman-ul si sa uiti castile acasa.
Fara muzica, indiferent de antrenament/concurs . Nu ma pot concentra. A fost o perioada in care ascultam Vacanta Mare in casti, insa dupa o vreme am inteles de ce uita lumea ciudat la mine: radeam singur in timp ce alergam!:))
Cine a alergat vreodata cu We will rock you sau Vertigo in casti stie ca atunci cand incepi sa respiri greu si simti cum inima iti pulseaza puternic inseamna ca alergi pe ritmul muzicii. Poate cea interioara, poate cea din casti dar cu siguranta muzica aduce un plus de energie si iti face antrenamentul mai usor.
In general tind sa imi ascult mai mult respiratia si sunetul pasului pe sosea dar la alergarile prin ploaia rece de toamna tarzie sau in sala pe banda cred ca muzica este singurul lucru ce ma tine cu mintea treaza. Altfel as innebuni.
Un walkman ca Sony W262 poate deveni repede prietenul unui alergator de maratoane. Din ce am citit este rezistent la ploaie si la zapada si mai este si fara fire care sa te incurce la alergare. Un gadget care sparge cu siguranta monotonia unei alergari de unul singur.
Ritmul alergarii il pot asociatia cu ritmul muzicii.
Pe vremea liceului si facultatii eram inebunit dupa videclipurile sau reclamele in care personajele principale alergau, condusi parca de ritmul energic ale respectivei muzici. Visam chiar sa alerg pe dealuri, sau pe un traseu urban cu obstacole, pe ritmul potrivit.
Dar sa revin la prezent:
Unele dintre cele mai bune rezultate ale mele le-am obtinut pe muzica, muzica aleasa (vorba lui Tamango). Am un Long List (pentru antrenamente) si un Short List care ma tine in priza. Si pentru ca este exact muzica ce-mi place imi ofera si o buna-dispozitie.
In prima parte a anului, inainte de Maratonul Cluj alergam ma antrenam si eram intr-o stare apropiata de depresie (alergam singur si pe acelasi traseu). Am inceput sa ascult muzica (Radio – pentru inceput), iar starea mea de spirit s-a schimbat.
Cat despre Concursuri (doar cele de lunga distanta) muzica imi da energie si pe anumite bucati cresc viteza (pe o anumita melodie) fara sa simt ca fac un efort in plus. Cred ca ofer un mic specatcol (placut sau neplacut) celor de pe margine: flutur maine, ridic pumni, scor un chiot etc.
Fara sa stiu de aceasta initiativa alui Marian, acum cca 2 saptamani am scris pe blogul meu un mic articol legat de „alergarea pe muzica” (http://florinsimion.com/blog/?p=814). Redau articolul si aici:
„ENERGIE de la…MUZICA
In timpul unui Maraton, cand antrenamentele, odihna, pastele sau gelurile nu isi mai fac efectul, te agati de fiecare incurajare si prinzi aripi. Dar cand si aceste incurajari de la sustinatori nu sunt la indemana, salvarea vine de la muzica. Am o lista speciala pe care o folosesc la cursele lungi (in special House si Tehno, dar si ceva Rock clasic si Dub Step).
Cand simt nevoia de si mai mult energie si viteza alerg pe: Prodigy – No Good
Cand e musai sa ma trezesc la realitate intra in scena: Iron Maiden – Fear of The Dark
Iar Finalul il rezerv pentru: Nneka – Heartbeat
Unele rezultate se datoreaza in mare parte chiar energiei oferite de muzica ascultata in casti.”
Pe de alta parte, neascultand muzica, gandurile cele mai diverse pun stapanire pe tine si ritmul alergarii scade. La fel mi se intampla si la turele pe munte. Dar cand nu ascult muzica imi pastrez ritmul concentrandu-ma foarte mult la traseu, la ceillati alergatori, la strategia de cursa, chiar si la timp.
Nu cred ca cineva poate recomanda sau nu, sa alergi pe muzica. Poti incerca si apoi iti dai seama daca are efect pozitiv sau negativ.
Daca tot ce e viu se misca, sa nu uitam ca la inceput a fost Cuvantul. Catre ce altceva tindem prin alergare daca nu catre regasirea armoniei ? Chiar si alergatorii care nu asculta muzica in casti de fapt tot muzica o cauta, a naturii sau a propriului corp.
Parafrazand o melodie facuta celebra de Frank Sinatra:
„And while the rhythm swings, what cuckoo things I’ll be sayin’,
For what is running but making love set to music, playin’ ?”
Pot spune ca atunci cand alerg, nu ascult. Asta pentru ca nu-mi place sa am nimic la mine decat strictul necesar(ceas, chei si aparatul anti-caine).
Poate pentru ca nu vreau sa ma deranjeze cineva cand alerg (pentru ca mi-as lua telefonul), poate pentru ca atunci cand alerg si-mi transpira mana, nu vreau sa tin si telefonul in ea.
Dar cand merg si intra o melodie interesanta, ma face sa alerg, mai ales cand pica atunci cand alerg dupa RATB.
Nu contest faptul ca muzica te poate ajuta la alergare, dar prefer urechea libera, macar atunci, sa ma pot relaxa in alergare.
Prefer muzica cand nu alerg deoarece:
– imi place foarte mult sa ascult muzica;
– imi place ca ma poate deconecta de la pulsul de moment;
– imi place sa ascult muzica dupa alergare pentru ca ma linisteste si imi revin mai repede.
Prefer fara muzica cand alerg deoarece:
– imi place sa fiu atent la respiratie, la ritmul in care alerg (mai ales ca nu folosesc nici ceas gps sau altceva);
– imi place sa aud cand sunt salutat sau strigat de colegii de alergare;
– mai rar dar s-a intamplat sa fiu claxonat de masini pe trotuar sau prin parc si trebuie sa fiu atent si la ele;
– in general alergarea prin oras implica o atentie sporita (la masini, pietoni, caini, starea carosabilului s.a.).
Eu alerg in majoritatea cazurilor cu muzica. Alergarea e momentul meu de pace dintr-o lume prea agitata. Muzica e acolo nu sa ma motiveze ci doar pentru ca imi place.
Mai schimb playlist-ul. Ascult in principal oldies, evergeen dar si chestii fun de genul ozone.
Senzatia de relaxare din timpul alergari e cel mai important lucru. Dar eu nu incerc sa bat timpi. Eu alerg doar pentru ca imi place.
P.S. Folosesc telefonul meu mobil pe care il prind cu o banda de mana si castii bluetooth care au control de volum si de next song. Asa ca pot sa schimb cand am nevoie melodia daca n-am chef de ea. Si pot sa si raspund la telefon care imi permite sa plec linistita ca daca e ceva pot sa fiu gasita.
Motivul principal pentru care alerg cu muzica este motivatia si cadenta. Imi place beat-ul cu cadenta mare pe care sa pot alerga. Un alt motiv pentru care prefer sa alerg cu castile in urechi ar fi comentariile de multe ori rautacioase pe care le aud din partea baietilor in zona in care obisnuiesc sa alerg 🙁
Un mare dezavantaj atunci cand alerg cu muzica este ca nu aud cainii care se reped latrand spre mine si risc sa ajung muscata acasa. Pana acum am avut noroc :))
Nickelback – Trying Not to Love You, Arctic Monkeys – Suck It and See, Black Eyed Peas – Don’t Stop The Party, Pink – Sober, Muse – Unnatural Selection
Depinde de cum ma simt.
Ascult muzica daca alerg singur si vreau sa nu ma gandesc la nimic. Voi alerga si asculta muzica la inceput, iar dupa un timp nu ma mai concentrez nimic. Also, daca am nevoie un mic stimulent pentru cand e frig, melodiile nervoase ajuta :).
Alerg fara muzica daca am mult chef de alergat in ziua respectiva si vreau de asemenea sa imi pun o oarecare ordine in ganduri.
Nu am ascultat niciodată muzică în timpul alergatului,dar asta şi din cauză că nu am un dispozitiv adecvat. Cred că muzica sau alte mesaje auzite în căşti pot fi benefice şi te pot stimula atunci când alergi sau ai o altă activitate fizică ce implică efort. Totuşi cred că muzica sau alte informaţii audio ascultate în căşti ar trebui să fie folosite doar în cazurile în care ai strictă nevoie de asta. Mi se pare mult mai frumos şi natural să auzi ce se întâmplă în jurul tău, să te auzi pe tine şi să te bucuri de ambianţa sonoră naturala care poate fi o muzică în sine. Nu trebuie omis nici aspectul accidentelor ce pot apărea în astfel de cazuri. Atunci când avem căştile pe urechi nu putem auzi căini, oameni pe biciclete/role, alte vehicule sau autovehicule sau chiar alte persoane care aleargă, iar accidente neprevăzute pot apărea în orice moment, mai ales dacă alergăm pe stradă sau în parc.
În concluzie, recomand muzica în căşti doar în cazurile în care chiar avem nevoie de acest stimulent, iar atunci când o facem să avem mare grijă la nivelul sunetului din căşti.
Alergare plăcută! 🙂
Tin minte ca dupa primele mele doua ture de alergare in parc, facute langa tati si fratele meu Teodor, imi venea sa lesin, de parca nu mai aveam aer. Nici la urmatoarele iesiri nu mi-a placut sa alerg, asa ca deja catalogasem joggingul drept plictisitor. Iar la scoala, unde sunt in clasa a treia la natatie, la inceput cand ne punea doamna sa inotam cate 50 de bazine, o faceam fara niciun fel de chef. Dar toate s-au schimbat dupa ce am primit cadou primul Walkman. Ascultand muzica lui Smiley, Selena Gomez sau Miley Cyrus a inceput sa-mi placa atat sa alerg, cat si sa inot. Si pot spune ca tot pe muzica am luat 4 medalii la natatie si 2 la niste concursuri de alergare. Si Teodor a primit un Walkman, lui placandu-i 50 Cent si Voltaj. Toate bune, pana aparatele n-au mai mers, sau mai exact le-a stricat Teodor, ca e specialist in asa ceva. O vreme am stat fara muzica, pana cand am primit un Walkman, cred ca Sony, dar doar unul pentru amandoi. Evident ca tot timpul ne certam pe el care sa-l ia. Pe acesta l-am rupt eu fara sa vreau, intr-o mica incaierare cu Teodor. Problema e ca ma obisnuisem sa alerg si sa inot pe muzica. Am incercat sa inlocuiesc cu muzica de la telefon, sau sa fredonez melodiile preferate, dar metoda nu se putea aplica si in apa. Plus ca nu mai e acelasi lucru, nu se prea poate inlocui Walkman-ul.
Buna!
Ador muzica de inainte sa ador alergatul. Asa ca, atunci cand am inceput sa alerg muzica era deja acolo,in capul meu, in urechi, in suflet.
Din pacate ma declar dependenta. Indiferent daca stau, merg sau alerg muzica este mereu cu mine.Totusi,daca din greseala am ratacit mp3-ul, nu este sfarsitul lumii, muzica preferata o am atat de bine intiparita in minte incat o fredonez.
La intrebarea : de ce ascult muzica atunci cand alerg? Raspunsul este: pentru ca nu vreau altfel.
Nu am un stil bine definit, ascult tot ce imi place. La antrenamente muzica este ceva mai relaxanta , gen: muzica de la Cooldplay, Kings of Leon , Michael Jackson, dar depinde foarte mult de starea mea de spirit. Daca sunt happy, ascult Pop, light Rock, muzica pozitiva, daca sunt melancolica prefer melodiile lente, Clasica, instrumentala. In cazul maratonulului Piatra Craiului am simtit nevoia unei motivari mai intense asa ca System of a Down si Disturbed m-au insotit pe parcursul marathonului.
Muzica ma motiveaza, ma impinge sa alerg cu placere si imi goleste mintea de problemele de peste zi sau de stresul din timpul marathonului.
Insa, ca orice instrument util , are si dezavantajele lui. In Bucuresti este o adevarata aventura sa alergi,mai mult din cauza cainilor si a bezmeticilor de pe strada, decat a masinilor asa ca volumul nu este niciodata la maxim, prefer sa aud si ce se intampla in jurul meu.
Concluzia: DA, muzica este un bun motivant daca este folosita cum si cand trebuie.
Salut 🙂
Uneori asculta muzica . . . uneori mai ascult cate un discurs movitational. Depinde foarte multe de starea de spirit pe care o am dimineata. Avantajul meu este ca stau la 300 m de plaja si profit din plin de acest lucru. Daca este o zi din weekend, soare si marea este calma imi place sa ascult muzica putin mai lenta, este foarte foarte relaxanta si uiti de absolut toate probleme. In general ascult melodii mai vechi. Daca in alergare fara chef sau suparat prefer un discurs care sa ma impinga de la spate. Sa fie cineva acolo in casca care ma cearta si in acelas timp ma ambitioneaza sa merg mai departe.
Melodii preferate : East 17 – it’s alright , Snap – the power, Salt-N-Pepa – push It , RUN-DMC vs. Jason Nevins – It’s like that
În ceea ce mă priveşte, muzica şi alergatul sunt inseparabile. Muzica pe care o aleg depinde de dispoziţie şi de distanţa pe care mi-am propus să o parcurg. Pe distanţe lungi prefer trupe ca Pink Floyd, Doors, The Who, Lovin’ Spoonful, Beatles (da, mai nou am făcut o obsesie pentru muzica anilor ’60), în timp ce în alergările de viteză ascult AC/DC, Clutch, Metallica, Nirvana, Muse etc. Am si un playlist cu peste 100 de melodii preferate, pe care l-am ascultat şi în timpul Maratonului Bucureşti de anul acesta.
Muzica este, cel puţin pentru mine, un important factor motivator. Atunci când nu am chef de alergat, este suficient să ascult câteva melodii din playlist-ul „magic” pentru ca peste câteva minute să îmi leg şireturile şi să ies pe uşă. În alergările lungi, muzica mă ajută să uit de oboseală, dureri musculare şi acoperă acea mică voce din capul meu care urlă că vrea acasă pentru că e prea mult, prea frig sau prea cald, prea devreme sau prea târziu ş.a.m.d. Amintirile legate de primul maraton au o coloană sonoră: îmi amintesc cum am sărit „zidul” când din căşti a început să răsune melodia „Nothing Else Matters”, cum am sprintat pe ultimii kilometri ascultând „Don’t Stop Me Now” şi cum m-am mirat că momentul când am trecut linia de finish s-a nimerit să se sincronizeze cu primele acorduri din „We Are The Champions”.
Nu în ultimul rând, am impresia că muzica amplifică acea stare de euforie generată de alergare (aşa numitul runner’s high), poate pentru că ambele eliberează mult căutatele endorfine. Mi s-a întâmplat de câteva ori ca această stare să fie atât de puternică, încât să mă facă să mă comport altfel decât îmi stă în fire (o fire destul de liniştită de altfel). În momentele când nu e lume în parc şi cred că nu mă aude nimeni, îmi place să cânt cu voce tare (“I’m just a soul whose intentions are gooooood…now I’m a believeeeeeeer…all my loving tooo yooouuuu…”), spre amuzamentul sau groaza câte unui trecător care se întâmplă să se afle în locul şi momentul nepotrivit
Alergatul e ca o poveste:) Si o poveste buna e completa de un soundtrack bun. Incepi fara sa stii cu precizie unde o sa ajungi, doar cu un scop necesar, care sa-ti coordoneze urmatorii pasi: in cazul asta, dozarea energiei. Si un album incepe, de obicei, cu piese in forta, numai bune pentru inceputul asta de poveste:) Te obisnuiesti cu ritmul, piesele curg, mai departe, in acelasi stil, iar la un moment dat, s-ar putea sa ai un moment de cumpana- eu stiu bine ca inainte de ultimul kilometru, am impresia de sfarsire, junghiuri, respiratie taiata si eterna inecare la mal:) Si culmea, cam pe atunci se sincronizeaza si albumul din casti cu starea de sfarsit de lume si ma loveste o piesa nostalgica, de resemnare, numai buna sa-mi sporeasca gafaielile si oboseala:). Dar povestile au nevoie de imbolduri si ups&downs, asa ca intr-un final, totul se leaga frumos. Imi revin si imi regasesc ritmul: sunt ok, mai am un pic. Si cam asta imi spune si muzica.
Imi place sa alerg pe The National, si imi place sa alerg si pe Karen O and the kids:D
La anul, as vrea sa particip la maraton-stafeta:)
Întâi a fost muzica. Dragoste la prima vedere. Apoi au urmat one-night stand-urile : alcool, ţigări, bărbaţi etc. Apoi a venit alergarea. Nu a fost dragoste la prima vedere… aşa că am trişat, am apelat la prima dragoste pentru ajutor. Acid-jazz, avant-garde metal, breakbeat, brazilian funk, electrofunk, indie pop, nu metal mi-au stat alături de primii paşi alergători… până când încet dar sigur alergarea şi-a impus ritmurile proprii, mai personale şi mai independente. Aşa că am agăţat căştile în cui şi m-am lăsat purtată de noua muzică cu cadenţele ei noi şi nebănuite: vale, munte, pădure, şosea, macadam, tartan, seara, dimineaţa, după lucru, în week-end, în concediu, primăvara, vara, toamna, iarna, singură, în grup, în Cluj, în Bucureşti, în Satu-Mare, în Varşovia…Oriunde şi oricând o nouă melodie, nemaiauzită şi nemaipomenită. Cele două iubiri nu s-au mai împăcat de atunci, ritmurile lor nu s-au mai suprapus. Eu m-am împăcat cu ideea şi nici nu i-am dat prea mare importanţă, eram egoistă şi bucuroasă să petrec timp cu fiecare în parte. Fără să îi pese uneia de cealaltă, muzica şi alergarea s-au maturizat între timp. S-au mai temperat, s-au mai domolit, am ajuns să mă cunosc cu fiecare în parte mai bine. Aşa că acum mă întreb dacă nu e timpul să încerc o conciliere, poate o femeie sa aibă două iubite în acelaşi timp (hehe), e posibil un ménage à trois? Ce ritmuri noi şi înnebunitoare ar putea să iasă din această reînnoită uniune consensuală? Am tot amânat răspunsul pentru că între timp căştile au dispărut din cui. Nu pot să sper decât că intermediază pe undeva o altă alianţă muzicalo-alergătoare!