Kirui
De acord, Usain Bolt pare nepământean. E zbor pur, stare de graţie. Stratosferic, după cum a scris presa. Însă, pentru mine, maratoniştii de top par şi mai mult desprinşi din orice decor pământesc. Imi pot imagina cum e să alergi cu peste 40 de kilometri la oră, timp de nouă secunde, aşa cum face Bolt, însă nu pot realiza cum este posibil să alergi continuu, timp de două ore, cu circa 21 de kilometri la oră.
Azi, la Berlin, campion mondial în proba masculină de maraton a ieşit kenianul Abel Kirui. Cotat iniţial printre favoriţi, africanul în vârstă de 27 de ani, a terminat cei 42,195 km ai cursei într-un timp foarte bun, 2h:5min:54sec, ceea ce înseamnă un nou record al campionatelor mondiale. La ceva “distanţă” însă de cea mai bună performanţă mondială care este…da, da…, de 2h:3min:59s.
Şi la Berlin s-a dovedit încă o dată că proba de maraton masculin este o afacere africană. Kirui a fost urmat în clasament de un compatriot, Emmanuel Kipchirchir Mutai (2:07:48), iar pe locul al treilea s-a clasat un etiopian, Tsegay Kebede (2:08:35). Primul european, un spaniol, a terminat cursa în circa 2h:14min. Rezultatele finale aici.
Mâine este competiţia feminină, cu trei românce la start.
UPDATE. Intrebat la conferinţa de presă de dupa cursă, daca ia in calcul si un record mondial, Abel Kirui a raspuns: „Da, o să incerc să obţin 2h:03. E posibil in viitorul apropiat, poate chiar la Berlin anul viitor. Dar pentru asta am nevoie de o motivaţie extraordinară la antrenamente si de… vitamine”.
Trivia: La maraton nu exista record mondial, doar cea mai buna performanta mondiala, pentru ca fiecare traseu e diferit. Look it up!
Vali
foarte exacta observatia ta, chiar daca de obicei se foloseste formula „record mondial”, dar asta numai pentru comoditatea comunicarii. Am tinut totusi cont de observatie, multumesc
Eu ii admir pe atletii care participa la maraton cu atat mai mult cu cat pentru mine mersul pe jos incepe sa fie „amintire din copilarie”!
In ceea ce priveste raspunsul, mai ales ultima parte, daca bine am inteles eu mesajul, e trist, trist ca oameni valorosi, in care ar trebui sa investim si pe care sa ii pretuim, se lupta pentru a-si duce viata de la o zi la alta.
Raspuns pentru „unu frustrat”
Si eu cred ca atletii (dar si oamenii obisnuiti) care participa la maraton merita toata admiratia.
In ce priveste declaratia lui Kirui, din fericire pentru el nu mai e cazul sa isi duca existenta de pe o zi pe alta. Eu am inteles insa altceva: ca pentru a face performanta in continuare are nevoie de mai multa munca si de sprijin complementar (vitamine, dar si recuperare etc)
vitamine 🙂