În România sunt mai multe femei pentru care alergarea pe distanțe lungi este o pasiune constantă. Partea a șaptea a unei suite de interviuri realizate de Ana Baran și Adina Savu.
Raluca Răducanu, 35 de ani
Care este cea mai lungă distanţă parcursă de tine până acum?
76 km în concurs. În afară de concurs, într-o săptămână bună făceam (nu şi acum) 80-100 km, pe un traseu ce includea Tâmpa, Poiană, Postavaru. Nu mă uit la ceas, pe munte alerg cu drag, nu „de antrenament”.
De când ai început să alergi şi cum ai făcut trecerea la distanţe lungi?
Până la 26 de ani nici măcar nu am avut adidaşi, aşa anti-sport am fost. Am avut scutire de la educaţie fizică în toţi anii de liceu şi facultate. Deşi admiram genul sporty , eu una de pe tocuri nu m-aş fi dat jos. Acum câţiva ani am început să fac câte un pic de sport, câte o oră de aerobic,
mai alergam câte 1-2 km pe bandă (şi mă simţeam foarte hardcore). Nu am avut vreo traiectorie uimitoare, cum mai citesc pe câte un blog „prima participare, primul podium”, la mine a fost mai cu chiu cu vai şi cu mult antrenament. În 2012 am alergat primul semimaraton, la Intersport Brașov şi am avut norocul să întâlnesc la alergarea de grup nişte oameni faini din specia aparte a alergătorilor montani.
Cum te antrenezi şi care este motto-ul tău în viaţa sportivă?
De când sunt în UK, programul meu de antrenament e total diferit de cel de acasă. Nu prea respect un program, probabil de-aia, nici nu am rezultate extraordinare, dar pentru mine e mai important să mă simt bine cu ce fac, nu să fiu un roboţel. Nu fac intervale, fartlek etc. Ştiu că nu sunt genetic înzestrată pentru viteză şi atunci ca să văd şi eu un progres încerc să cresc distanţele. Acasă într-o săptămână bună alergam 80-100 km, cu peste 3000 m diferenţa de nivel pozitivă. Aici fac mult crosstraining. Îmi place şi antrenamentul cardio de la sală, core stability, pilates, înot, alerg ture lungi în weekend pentru că, în rest, nu-mi permite timpul şi nici nu sunt aşa atrasă de alergarea pe plat. “Flat îs boring” a zis un înţelept contemporan pe nume Buff. Nu m-am gândit până acum la o deviză, probabil “Man up!”. E uimitor de ce suntem capabili când încetăm să ne mai trasăm singuri limite.
Ce cursă ai în plan?
Dorset Coastal Challenge, alergat pe 6 decembrie. E un ultra de 80 km din categoria „extrem”. Vreau punctele pentru CCC 2015. (Foto: Maindru Photo)
Gianina Tănase, 34 de ani
Care este cea mai lungă distanţă parcursă de tine până acum?
90 km la Maraton7500 în Bucegi.
De când ai început să alergi şi cum ai făcut trecerea la distanţe lungi?
Am început să alerg pe munte fix cu acestă distanţă de 90 km la Maraton 7500 în Bucegi în 2009, deci nu a existat nici o trecere.
Înainte de aceasta alergam pe plat distanţe de 5-7 km.
Cum te antrenezi şi care este motto-ul tău în viaţa sportivă?
Mă antrenez când am poftă, chef de alergare şi mai ales când am timp (am un job, doi copii; soţul nu se pune, că-i alergător şi el, deci, mă înţelege).
Ce cursă ai planificată pe viitor?
Dacă ne referim la ultra-uri…atunci nu am în plan nici un ultra nou.
Vreau doar să fac echipa de fete cu o prietenă la Ultra Trail Făgăraș 2015. (Foto: Mihai Albert)
Ana-Maria Zaharia, 34 de ani
Care este cea mai lungă distanţă parcursă de tine până acum?
La alergarea montană – 45 km, la mountain bike – 100 km.
De când ai început să alergi şi cum ai făcut trecerea la distanţe lungi?
Alerg încă din liceu pentru starea de bine pe care ţi-o dă alergarea, dar mai mult alerg din 2010, când am început să particip şi la concursuri de mountain bike.
Nu există practic, o t
recere de la distanţe scurte la distanţe lungi, întrucât la îndemnul colegei mele de echipa Andreea Crivoi, am participat pentru prima oară la un maraton montan în 2013, respectiv la minunatul Marathon7500, proba hobby de 45 km. A fost ceva de genul ”Ce-ar fi să facem şi noi un maraton montan? Să vedem cum este? Ce, noi nu putem?!”
M-am încumetat să particip la 7500, întrucât aveam antrenament pe bicicletă. Chiar dacă mulţi au spus că sunt nebună…cum să particip direct la un maraton montan, când eu nu am făcut nici un semimaraton, nici măcar unul pe asfalt! Evident, m-am îndrăgostit iremediabil de alergarea montană, iar după Bugeci 7500 am făcut doar maratoane, iar din 2014 trădând bicicleta în favoarea concursurilor de alergare montană. Anul acesta, am făcut în sfârşit şi primul semimaraton montan, Ciucas X3, însă prefer maratoanele.
Cum te antrenezi şi care este motto-ul tău în viaţa sportivă?
Încerc, totuşi, să alerg măcar de 2-3 ori pe săptămână 7-10 km, ies la ture cu bicicletă, şi din toamnă până în primăvara mă reîntorc la o altă mare iubire – kangoo jumps, la sala de fitness.
Motto: „Never give up. Trăieşte fiecare zi ca şi cum ar fi ultima, pentru că una din ele chiar va fi.” (Jeremy Schwartz)
Ce cursă ai planificată pe viitor?
Anul aceasta am mai fost la concurs de mountain bike pe 15 noiembrie şi la Băneasa Trail Race de pe 15 decembrie, unde am alergat proba de semimaraton. Cam atât pe anul acesta, însă am început înscrierile pentru anul viitor! (Foto: Ciucaş X3)
Romanian
English
Deci seria asta, ultramaratonistele, m-a da pe spate. Jos plaria in fata acestor doamne!