duminică, octombrie 13 2024

[Adrian Mila]

Cel mai greu este să îi explici unui străin DE CE alergi. Cum adică, alergi? Ce ocupație mai e și asta? Păi nu e ocupație, e distracție.

Dacă te-a văzut cumva la un final de cursă, asta pare cea mai neverosimilă explicație, că nu se vede deloc distracția. Dacă mai explici și cât cheltuiești cu distracția asta, probabil apare recomandarea să te apuci de un viciu serios, că ieși mai ieftin. 

Eu mă întreb mereu cum explică un fotbalist ceea ce face. Aterizează mâine un extraterestru și zice, bă, ăia fără utilitate vor fi exterminați de mâine. Ee, dă o explicație logică asupra valorii unui om care aleargă după o minge și încearcă să o bage într-un dreptunghi. Cât mă, cât câștigi? Jap! Cât valorezi, mai mult decât Sidex? Harșt! Ce faci tu? Cânți? Cum adică, ce e aia, cânți? Cât câștigi? Pooooc! 

Ee, acum căutați un extraterestru și explicați-i treaba asta cu alergarea, cu speranța că veți supraviețui. 

Evident, scapă cei care au motivații înalte. Vor rămâne pe pământ doar extratereștrii, agricultorii, ăia care fac pâine și alergătorii cu cauze

Am alergat și eu pentru câte o cauză, dar asta este altă poveste. Alergarea rămâne un pretext minunat pentru cumpărarea unui număr nelimitat de încălțări colorate, niciodată nu sunt destule.

Din păcate, nu prea mai alerg, am rămas cu cumpăratul de ciuboțele. Ceva runners blue, ceva dureri de articulații. Dispărând presiunea unor obiective care acum mi se par derizorii și amuzante, a rămas doar plăcerea pură a alergării. Cam ca la copii, mă uit la ei, se deplasează doar alergând și râzând. Mă rog, un adult care aleargă și râde singur nu face o impresie grozavă. Dacă stau bine și mă gândesc, alergarea m-a costat la un moment dat un posibil loc de muncă bine plătit. 

Evaluarea, relativ amicală, era că este preferat cineva care nu pleacă sâmbetele să alerge pe coclauri, ci vine la muncă. Sunt în stare să renunț la asta, mai ales că vara e sezon plin de muncă în construcții? Știi ce? Alegerea nu a fost grea, nu a fost nicio pierdere, cu bani nu poți cumpăra zilele alea, toate cursele minunate. Să meargă alții sâmbăta la muncă, eu am treabă

O motivație tot trebuie să existe, vorba unui băiat, șefu’, muncim, ok, dar ce ne așteaptă la capăt de rând? Păi, exact ca la strânsul recoltei, la capătul rândului mă așteaptă păpica, în cazul meu un profiterol. În plus, asta nu se întâmplă de unul singur, să trag singur la galere, ci în compania unor distinși filozofi.

Cred că ăștia bagă ceva în apa de la țâșnitorile din Tineretului, că aici am găsit o adevărată pepinieră de gânditori contemporani. De obicei găseam fluxul ăsta de idei la marii băutori, de aia cred că se bagă ceva în apă, că în general am alergat treji. 

Evident, acest gen de alergări de grup au succes cel mult în zilele de week-end, de preferat în zilele când se dă cu aspiratorul, când se face curățenie etc.

De altfel, probabil este singura ocupație care îți permite să traversezi orașul, eventual pe roșu, în grup, într-o ținută cel puțin discutabilă, fără să iei amendă. Mă rog, deocamdată iei amendă, dar va trece și faza asta. Toate trece, zicea gânditor un alt filozof, la un șantier din provincie. 

Deci răspunsul corect este că nu prea alerg. Iar când alerg încerc să mă distrez

Eu oricum nu cred că omul a alergat vreodată căprioare până le lua leșinul. Come on, este o poveste. Abia reușesc să prind niște mici și un profiterol, care nu aleargă prea repede. E ca și cum ai spune că se poate trăi din pescuit, din experiența mea în domeniu devenise clar că aș fi murit de foame, chiar dacă am un prieten care susținea că și-a luxat umărul scoțând din apă un crap, așa de mare era.

Și mai alerg pentru că fără alergare nu aș putea să finalizez un triatlon. Triatlonistul Dust Power

La înot praf, la biclă praf, la alergare iară praf. 

Evident, o întrebare cu adevărat dificilă ar fi “da’ de ce să mergi la un triatlon?”. La asta chiar nu am găsit răspuns. Poate doar un decatlonist să știe răspunsul.

Adrian Mila e un renascentist, aflat în continuă căutare a unei identități. Ca alergător și sportiv deține mai multe performanțe, mai toate măsurabile în profiteroale.

Comments

comments

Previous

Cum se va face sport ”profesionist” după 15 mai

Next

Alergarea post-pandemie. Ce își doresc alergătorii?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also