Arta fugiiInfo generalRevista ALERG

”Bomba a explodat la momentul potrivit” (I)

Așa spun prietenii despre Iulia Găinariu, o fată extrem de tânără, dar serioasă și ambițioasă și care a câștigat cam toate cursele la care a participat anul acesta. Pentru viitor, Iulia și-a propus să alerge tot mai mult. Și, evident, tot mai bine.

Iulia
Alerg: Ai avut rezultate foarte bune în ultima vreme deși, din câte știu, alergi de puțin timp. Cum de te-ai apucat de alergare?
Nu alerg de foarte mult timp. M-am apucat, de fapt, de alergare abia acum doi ani, la începutul verii. Pe de altă parte, nici nu am făcut sport în copilărie, chiar am fost scutită la școala generală, câțiva ani buni, de orele de educație fizică din cauza unor probleme medicale. Norocul meu este că m-am născut într-un oraș minunat, Zărnești, la poalele muntelui Piatra Craiului, și cum bunicul și unchii mei iubeau natura și muntele, mă purtau cu ei în tot felul de drumeții, încă de mică.
La mine alergarea a venit ca o necesitate, nu știu exact ce gol am vrut să umplu, probabil că alergatul era „acel ceva” ce lipsea din viața mea.

M-am apucat mai serios de alergat la îndemnul unui bun prieten, Dan Ștefan, care după ediția din 2011 a EcoMarathon – unde am fost voluntar, încurajând alergătorii – mi-a spus: ”Dacă alte fete pot, tu de ce nu ai putea?”. Nu a fost necesar de prea mult pentru ca să mă mobilizez și să mă apuc de antrenamente.

Alerg: Și a urmat prima cursă, care nu a fost nici scurtă, nici ușoară. Cu ce impresii ai rămas de la primul maraton alergat?
Nu eu am decis să concurez neapărat pe distanțe lungi în momentul în care m-am apucat de alergat, doar așa a fost să fie! Prima competiție la care am participat a fost tocmai Marathon 7500 (proba Elite, pe distanța de 90 km – n.e.) în vara anului 2011. Totul a pornit, de fapt, ca o ambiție. La început, eu și coechipierul meu, George Robu, nu ne-am dorit decât să reușim să terminăm cursa. Spre surprinderea tuturor, ne-am descurcat foarte bine, reușind să ne clasăm pe locul 3 la mixt deși, sinceră să fiu, erau mulți care nu ne dădeau nicio șansă.

Traseul a fost foarte dificil și am avut momente în care am vrut să abandonez, dar George a fost un coechipier minunat și m-a mobilizat de fiecare dată. Are un spirit de echipă fantastic. Mă bucur că el a fost persoana alături de care am alergat pentru prima oară la un concurs. Dacă ar fi acum să aleg pe cineva, tot împreună cu el mi-aș dori să particip. Am fost o surpriză plăcută pentru toată lumea și, din acel moment, am știut ce urmează să fac în anii ce vor urma: să alerg la cât mai multe competiții.

Doar cîteva luni mai târziu, în toamna lui 2011, a urmat Maratonul Piatra Craiului. Am reușit aici să ocup a treia poziție la open feminin și să fiu prima la categoria de vârstă 18-29 de ani. Trebuie să spun acum că la ora concursului încă nu împlinisem vârsta de 18 ani.

Alerg: Să înțelegem că preferi mai curând cursele montane? De ce?
Nu am prea am alergat curse de șosea, am doar trei la activ în acest moment, toate alergate anul acesta. Au fost, pe rând, Crosul Universității, alergat la îndemnul profesorului meu de atletism de la facultate, Scurt Cornel, unde am ieșit pe locul 2. Apoi am participat la Triatlonul Brașov, unde am făcut ștafetă cu un bun prieten, Bartha Csaba, ocupând la final poziția a doua la general. Aici am alergat 5 km pe asfalt și, pentru că mi-a mers bine și mi-a plăcut foarte mult, am participat apoi și la crosul din cadrul competiției de triatlon, pe care am reușit să îl câștig.

Pot spune așadar că îmi plac șiIulia2 cursele de șosea, deși la acest gen de alergare știu că mai am mult de lucrat. Am în plan, pentru viitorul apropiat, să particip la un semimaraton, poate chiar la un maraton pe asfalt. Nu exclud nici să mă reprofilez, nu se știe niciodată…

Revenind la întrebare… Îmi plac în mod deosebit cursele montane pentru că nu sunt monotone.Tot timpul ești în natură, acum urci, acum cobori, competițiile acestea sunt mult mai interesante. De altfel, eu am crescut într-un oraș de munte, este normal să îmi placă mai mult.

Încerc să profit de frumusețile pe care ni le oferă natura în fiecare zi a vieții mele și sunt genul de persoană care se bucură la maximum de tot ce o înconjoară: păsări, copaci, munți, ape, liniștea. Am învățat să văd că lucrurile simple pot fi deosebit de frumoase.

Alerg: La ce competiții ai participat până acum și ce clasări ai avut?
Cum nu alerg de foarte mult timp, nu e surprinzător că cele mai importante curse alergate până acum sunt cele de anul acesta. Menționez aici: Postăvaru Night, Retezat Trail Race, Bate Toaca și Vertical Trail Race Bușteni, la toate reușind să ocup prima poziție la feminin. O competiție ce a reprezentat o adevărată provocare a fost Cindrel ÎnAlergare, unde – fiind foarte răcită – nu știam cum va reacționa organismul meu la un efort susținut. În cele din urmă am reușit să mă descurc, ocupând și aici primul loc la semimaraton.

M-am bucurat foarte mult să particip și la curse montane mai scurte, dar dificile, precum Cupa Honey Energy Vertical Race sau Hit the Top, unde am venit tot pe locul 1. (Pe 2 noiembrie, Iulia a câștigat și Maratonul Piatra Craiului – n.e.)

Alerg: Cât de mult te antrenezi și cam ce gen de antrenamente faci?
Anul acesta am muncit foarte mult. Am depus mult efort, dar am și avut mult de câștigat. Și prin câștigat mă refer la faptul că au apărut rezultatele. Mulți prieteni îmi spun că am fost ca o bombă cu ceas, care a ”explodat” exact la timp, asta după ce anul trecut nu am alergat aproape deloc.

Așadar, mă antrenez în fiecare zi. Rar mi se întâmplă să nu alerg o zi, cel puțin în ultima perioadă. Dacă stau o zi, am impresia că ceva nu merge bine. Am avut perioade anul acesta când am alergat aproape 30 km pe zi, timp de câte o săptămână, două. Înainte de concursul din Ceahlău, ”Bate Toaca”, am fost să mă antrenez în Bucegi și acolo alergam dimineața aproximativ 15-20 km iar seara încă 10 km, și mă simțeam excelent. De aceea, ”Bate Toaca” a și fost unul din concursurile la care m-am descurcat cel mai bine, reușind să termin cursa pe locul 8 la general. A fost o performanță pentru un copil ca mine.

Alerg: Te pregătești special, în funcție de cursa la care urmează să participi?
În general, da. Îmi stabilesc competiția la care vreau să merg, studiez traseul, diferența de nivel (dacă este cazul), posturile de revitalizare etc, apoi mă decid cum să abordez cursa. Spre exemplu, dacă voi participa anul acesta la Maratonul Piatra Craiului, voi pleca în Bucegi pentru vreo 2-3 săptămâni, pentru antrenament specific. Aș alerga dimineața o distanță mai lungă iar seara una mai scurtă, iar asta timp de 6 zile la rând. În ultima zi din săptămână aș avea doar un antrenament ușor. Și tot așa.

Pentru că e vorba de antrenamente, vreau să mulțumesc  Luminiței Zaituc și lui Marius Ionescu pentru ajutor, pentru încălțările de plat oferite. Le folosesc cu folos și le tocesc repede. Pe de altă parte, vreau să îi mulțumesc în mod special lui Ionuț Zincă, pentru mâna de ajutor oferită anul acesta. Fără el nu aș fi fost atât de motivată, nu m-aș fi antrenat și alergat atât. Sper că nu îl voi dezamăgi vreodată, ci dimpotrivă…
(va urma)

Foto: Louis Penel

Interviu apărut în revista Alerg#13

Comments

comments

>
Previous post

SkyTower. Alergare pe scări

Next post

”Bomba a explodat la momentul potrivit” (II)

Alerg.ro

Alerg.ro

2 Comments

  1. noiembrie 7, 2013 at 1:17 am

    Bravo, felicitari si sper ca la anul sa iesi si afara pt ca ai un potential foarte mare

  2. ms
    noiembrie 8, 2013 at 9:01 am

    wow… jos palaria! esti la varsta cu minine obligatii asa ca
    profita acum

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *