Ultramaratonista Camille Herron a stabilit un nou record mondial de alergare, parcurgînd 260,6 km în 24 de ore. Care ar fi cîteva din explicațiile acestui succes?
Ceea ce frapează la Camille Herron e că în mai toate imaginile din timpul curselor la care aleargă este surprinsă zîmbind. Însă americanca de 36 de ani face mai mereu un efort considerabil – concretizat în numeroase recorduri – chiar dacă acest lucru nu este vizibil la prima vedere.
Înaltă, filiformă și cu picioare lungi, Herron surprinde și prin stilul de alergare, unul cu pași mici, un stil despre care spune că i se potrivește și care îi permite să parcurgă repede, ba chiar foarte repede, distanțe lungi și foarte lungi.
În week-endul abia încheiat (8-9 decembrie) Camille Herron a reușit să cîștige cursa de 100 de mile Desert Solstice (desfășurată pe pistă, o competiție unde se participă doar pe bază de invitație), stabilind cu această ocazie un nou record american pe această distanță: 160km în 13h:25min (ritm de alergare – 5min:02sec / km). Apoi ea a continuat să alerge și, la capătul a 24 de ore, a stabilit un nou record mondial – 260,6 km parcurși, cu un ritm mediu de 5min:30sec/km.
În continuare, pe puncte, cîteva din lucrurile care fac posibilă performanța în cazul Camillei Herron:
# E un alergător cu experiență. Și care nu s-a grăbit să crească distanțele parcurse. În liceu a fost campioană națională la curse de pistă și cros. O serie de accidentări au împiedicat-o să aibă rezultate mai bune. Revine însă în alergare, pe distanța maratonului. În 2007 aleargă prima sa cursă, apoi în următorii 5 ani intră în grupul alergătoarelor de elită din SUA (cîștigă mai multe curse, ajunge în anticamera lotului olimpic. Cel mai bun rezultat: 2h:37min:14sec).
# În 2015, după ce și-a dat seama că a acumulat suficientă experiență, trece la curse de ultramaraton. Un an mai tîrziu se apucă de ultramaratoane montane și pe teren accidentat. Pe teren plat are cele mai bune rezultate, inclusiv cîteva titluri mondiale la 50km și 100km. Oricum, lista performanțelor e impresionantă, poate fi consultată aici.
# Din 2010, trăiește exclusiv din alergare, fiind sponsorizată de cîteva firme mari, oferind servicii de antrenament (este și licențiată în ”Exercise and Sports Science”) sau promovînd diferite produse, mai ales de recuperare
# În ce privește metodele de antrenament, este adepta stilului ”intens”, bazat pe participarea anuală la un număr cît mai mare de concursuri și o recuperare rapidă între acestea. Este, totodată, o fană a antrenamentelor bazate pe înregistrea pulsului. În general, face antrenamente la un nivel de 80-90% din ritmul cardiac maxim, în timp ce în curse nivelul atins e de 75-80%.
# Acordă maximă atenție întăririi musculaturii picioarelor și spatelui, face antrenamente variate (săptămînal include 1-2 alergări pe teren accidentat, plus alergări în pantă). Crede că e mai bine să faci antrenamente mai scurte și mai intense, decît foarte lungi și la un ritm mai scăzut. De aceea, cel mai adesea, long run de la sfîrșit de săptămînă înseamnă pentru ea efectuarea a două antrenamente într-o zi (la primul aleargă 15-22 km, la al doilea 8-10km, în loc să facă unul singur de 25-35km).
# După o cursă are nevoie de circa 8-10 zile de refacere, cînd face mai ales alergări ușoare și exerciții de forță, abia după aceea reîncepe antrenamentele de intensitate și cele pe distanțe mai lungi. Recuperarea pentru ea înseamnă un consum sporit de calorii și mult, mult somn.
Romanian
English