luni, noiembrie 25 2024

Adică de 1 Decembrie, ziua noastră a românilor. Până în prezent nu am mai alergat într-o ștafetă. Așa că atunci când am auzit de 1 Decembrie, MApN, Alba Iulia și ștafetă, cu doar două zile înainte, ce puteam să zic decât DA?

steag

de Adrian Ber

Am aflat ulterior că era vorba de un eveniment național. Aproximativ 130 de alergători, militari din 24 de garnizoane au pornit într-o ștafetă, traseul lor descriind o stea cu colțurile în multe orașe din țară și centrul în Alba Iulia.

Datorită amplorii evenimentului, schimbul de ștafetă între tronsoane nu s-a făcut în mod clasic, mai degrabă s-a alergat pe anumite tronsoane în paralel, iar schimbul clasic a avut loc în cadrul fiecărui tronson. Iar punctele intermediare între tronsoane au fost unități militare.

10557523_482576868548235_4926049089346089619_o

Întregul eveniment s-a numit Stele pentru veterani!. Și asta pentru că independența și unirea s-a obținut cu efort și sacrificiu. Așa au decis militarii, o parte dintre ei veterani la rândul lor, să își arate respectul față de înaintași.

Vă puteți imagina bucuria și emoția cu care am răspuns invitației, nerăbdarea dinainte de a prelua ștafeta și din nou bucuria și emoția cu care am alergat. De data asta nu alergam doar pentru mine, făceam parte dintr-o ștafetă. Și încă ce ștafetă! Inițial trebuia să preiau ștafeta în Sinaia, dar alergătorii dinaintea mea, însuflețiți de tricolor și poate un pic și de frigul de afară au ajuns cu 3 ore mai devreme decât era preconizat, așa că am preluat în Bușteni, rămânând cu doar 40km în loc de 50. Traseul a fost binecunoscutul DN1, așa că nu voi insista asupra lui.

Am făcut doar câteva opriri – poze, un pic de apă. Dar cea mai importantă a fost cea de pe serpentinele dintre Predeal și Timișul de Sus la Cimitirul Eroilor din Primul Război Mondial. Din motive rutiere, mașina de suport nu a putut opri acolo. Dar eu m-am oprit acolo și am păstrat un moment de reculegere.

DSCF6084

Apoi mai departe, pe alunecuș :). O ploaie măruntă, cu gheață, m-a însoțit până aproape de Brașov. Unde, din nou am avut parte de alunecuș pe trotuare. Dar au mai fost doar câțiva kilometri și am intrat pe poarta Brigăzii Vânători de Munte.

La finiș, doi militari mi-au zis: „Felicitări pentru ceea ce faci!” Mai mult de emoție, decât de oboseală, am reușit doar să mai zic: „Felicitări și vouă!” Oboseala și frigul m-au părăsit imediat, eram fericit și mulțumit. Probabil că și în poze aveam gura până la urechi. Sau cel puțin așa aveam eu impresia, dacă nu cumva îmi înghețase toată fața :).

PS. Aș fi vrut să îi enumăr pe toți voluntarii care au alergat, dar nu am reușit să adun întreaga listă. Promit să revin.

Comments

comments

Previous

Ultramaratonistele. Câteva portrete (IV)

Next

Concurs. Semimaratonul Brașov

1 comment

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also