sâmbătă, iulie 24 2021

Tusnal sosireAlergarea e ca o forma de negare a ritmului obisnuit de viata. E un cutremur fizic si psihic care te scoate din amorteala, te pune in miscare, iti declanseaza orgoliul (pentru ca vrei sa cistigi sau, cel mai important, sa te invingi pe tine), te invata sa renunti la scepticism (vei reusi, se poate!) si la lipsa de incredere. In alergare nu exista compromis. Nu exista cale de intoarcere. Se merge numai inainte. Exista doar o linie de sosire care te asteapta.

Mai rar, dar e posibil si asa, alergarea te transforma intr-un erou al altcuiva.

Continuu sa invat cite ceva nou dupa fiecare cursa de alergare. Sau, intr-alt fel, sa-mi reamintesc lucruri deja stiute. Gindurile de mai sus se leaga si de participarea, duminica 21 iunie, la semi-maratonul de la Tusnad.  A fost de fapt o cursa lunga de 23 de kilometri, terminata placut pe malul lacului Sf. Ana. 

Mult urcus, pe alocuri praf si fum de esapament de la masinile ce depaseau alergatorii, insa si mai mult entuziasm si placere de a face miscare. Am alergat ca un metronom. Nu am fost interesat decit sa pastrez un ritm constant, cam la 80% din capacitatea maxima, si sa ma misc mereu inainte, fara oprire si compromis. Doar cu dorinta de a fi cit mai bun posibil.  

In rest, am umblat descult, am ris mult si m-am bucurat alaturi de colegii si prietenii din „haita” tot mai mare, numita Ro Club Maraton. Dar despre aceste lucruri, poate alta data.

Comments

comments

Previous

Va e dor de zapada?

Next

Urmatoarea destinatie este...

3 comments

  1. Frumos spus „nu exista compromis”, nu poti sa te prefaci ca misti picioarele si sa inaintezi cumva…chiar „trebuie” sa le misti.

    Te rog da-mi si mie un link catre povestea din Himalaia.
    Multumesc!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Check Also