Stă întins pe spate. Bustul îi e dezgolit, dar corpul pare desprins de orice materialitate. E slab, scheletic aproape. Trupul e ca al unui Hristos răstignit, ce tocmai a ieșit din purgatoriul patimilor. Se mișcă cu greutate, dar nu e nimic bolnăvicios sau dramatic în asta. E doar lentoare a mișcărilor, dată de o oboseală extremă.
În schimb, fața sa emaciată, barba rară și albită, părul vîlvoi, dar mai ales o privire jucăușă, dar concentrată, toate acestea îl fac să semene cu un soi de don Quixote modern.
Serge Girard se află în a nu mai știu cîta sută de zile de alergare. E întins pe un pat de hotel. Soția sa îi înfășoară în gheață călcîiul piciorului drept, pentru a mai tempera din durerea unei tendinite.
A doua zi se ridică cu greu din pat. Pășește – sau mai curînd se descațără – cu mare grijă pe niște scări înguste. Oboseală în mușchi, dureri teribile de tendoane și ligamente. Are forța totuși să zîmbească și să fie auto-ironic: “Asta e cea mai dificilă parte a cursei mele”. În stradă ridică picioarele cu greutate, de parcă ar avea atîrnate de ele tone de balast. Primii pași sunt poticniți, dar apoi treptat-treptat începe să alerge.
Timp de 365 de zile, Serge Girard a repetat aproape identic acest scenariu. A fost un an lung, în care a străbătut Europa în alergare, de la un capăt la celălalt, alergînd echivalentul a 640 de maratoane, trecînd prin toate țările Uniunii Europene. 27011,88 km a parcus în alergare Serge Girard, stabilind cu acest prilej un nou record mondial.
A alergat în orice condiții: pe ploaie și furtună prin Spania. Pe arșiță în Grecia. Prin zăpadă și printre cîini furioși în Bulgaria. Pe străzi pustii în nordul Europei. A trecut prin toate cele 27 de țări ale Uniunii Europene, alergînd strîmb, cu corpul contorsionat de efort, cu pași mărunți dar mereu în ritm susținut. Mai de fiecare dată îmbrăcat într-un tricou portocaliu, care se pare că îi era un soi de porte bonheur.
A alergat cu capul plecat, de la concentrare, sau mai relaxat în orașe ori alături de grupuri sporadice de susținători. A încercat și a reușit mereu să își păstreze optimismul, chiar dacă a avut și momente de furie, de nemulțumire, explicabile în contextul cumplitei rutine.
Gîndiți-vă: timp de un an de zile te trezești cam la aceeași oră, te înhami la jug, adică alergi zilnic circa 70 de km, mănînci cam aceeași mîncare, te dor trupul, oasele, tendoanele, genunchii și mușchii, dar tu trebuie să mergi înainte, mereu înainte, dormi pe paturi străine de hotel sau în rulotă. Și toate astea pentru ce? “Dintotdeauna mi-a plăcut să îmi depășesc limitele. Îmi plac momentele cînd sunt singur cu mine, în timp ce alerg. Dacă nu aș știi că e multă lume care mă urmărește și care mă susține, nu o dată aș fi fost tentat să renunț“, spune Serge Girard.
A avut alături în permanență o devotată echipă de susținere. Soția sa, unul dintre băieți, prieteni. Cea mai dificilă sarcină a acestora nu a fost să îi pregătească programul de alergare (traseul, punctele de re-alimentare, cazare) ci să inventeze momente care să întrerupă rutina cumplită a alergării.
***
Toate descrierile de mai sus au fost cuprinse într-un film documentar despre aventura lui Serge Girard. Timp de 94 de minute am urmărit pe nerăsuflate călătoria în alergare a acestui francez care – într-un fel – a redefinit o limitele psihicului uman. A fost Serata Alergătorului nr. 3.
Foto: Mihaela Dumitrașcu.
Romanian
English
Foarte faină descrierea.
A fost un film care a meritat, chiar daca pentru unii a creat dificultati din cauza faptului ca este in franceza, fara subtitrare. Pentru cei interesati DVD-ul poate fi comandat pe site-ul http://www.sergegirard.com/index.php?part=boutique&lang=fr iar versiunea scurta a povestii beneficiaza de subtitrare in engleza.