Braşoveanca Ingrid Mutter, legitimată la CSM Cluj, speră într-o clasare în primele 10 fete la Campionatul Mondial de alergare montană de lungă distanţă, ce va avea loc duminică, în Polonia.

Foto: arhiva personală

După concurs pleacă direct spre ţară cu maşina, pentru că luni are examen important la Facultatea de Medicină din Cluj . Interviul cu alergătoarea de 26 de ani ne aduce în atenţie şi locul locul pe care îl ţinteşte echipa de fete a României la acest mondial, respectiv între primele 3.

Ştiu că eşti studentă la medicină, cum împaci alergările cu studiul?

Da, sunt anul şase la medicină. Eu spun că bine, mă descurc. Luni mă voi întoarce imediat după cursă pentru că am un examen foarte important. Sunt în ultimul an şi e important pentru mine. Am timp şi pentru antrenamente şi pentru medicină.

Ce aştepţi în cursa de duminică?

Mie mi-ar plăcea să obţin o clasare în primele zece fete, dar să vedem cum va fi cursa. Depinde şi traseul cum va fi. Din păcate nu am putut să merg cu o săptămână înainte să văd traseul, dar cred că va fi în regulă.

Ce ştii despre traseu, ce informaţii ai? Cum va fi faţă de anul trecut?

Ştiu că sunt foarte multe trepte şi pavaj. S-ar putea să fie un pic mai rapid ca anul trecut, să se alerge un pic mai repede.

La echipe, anul trecut, aţi ieşit pe locul trei, anul ăsta ce ţintă aveţi? Aveţi o strategie comună?

Noi sperăm să fim tot în top 3, dar să vedem fiecare cum ne clasăm. Nu avem o strategie comună, fiecare va încerca să alerge cât de bine poate şi în funcţie de asta o să vedem. Am putea spune că suntem considerate printre favorite, după ce anul trecut am ieşit pe 3, acum să vedem ce va fi. Mai sunt americancele, italiencele, ca şi anul trecut.

Tu cum ai ajuns la alergarea montană?

Păi, practic, eu m-am apucat de alergare în anul în care am intrat la medicină, în copilărie am făcut tenis. Învăţam pentru admitere şi făceam asta ca un hobby. La concursurile de alergare montană am ajuns pe la sfârşitul primului an de facultate. Îmi plăcea şi înainte să merg pe munte, dar nu ştiam cum o să fie pe distanţe lungi, dar m-am descurcat şi am continuat. Totul a început ca un hobby şi ulterior a devenit mai serios. Am încercat şi şosea, dar nu m-a atras atât de mult. E mai riscant pe munte, dar e mult mai frumos.

Şi la tenis de ce ai renunţat, poate ajungeai un fel de Halep?

(Râde) Nu cred. A fost un sport pe care l-am făcut în copilărie şi era destul de dificil din punct de vedere financiar, dar nu pot spune că ăsta e motivul pentru care am renunţat. Pur şi simplu nu am mai continuat, ştiţi cum e, în copilărie, încerci şi tenis, apoi am trecut pe karate, a fost ceva trecător.

Mai multe detalii aici despre Mondialele de alergare montană pe distanță lungă

Comments

comments

Previous post

Pe scurt. Am învins

Next post

Bogdan Damian: Vom da totul, sper să fie bine

Alerg.ro

Alerg.ro

No Comment

Leave a reply

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *