Oscar Pistorius, sportivul sud-african care alearga cu ajutorul unor proteze, a ratat obiectivul de a indeplini baremul olimpic. I-au lipsit sapte zecimi de secunda. Cit un clipit de ochi.
In uralele spectatorilor prezenti la turneul Spitzen Leichtathletik din Lucerna, Oscar a realizat timpul de 46:25s pe distanta de 400 de metri. I-ar fi trebuit 45:55s pentru a putea participa la Jocurile Olimpice de la Beijing.
„Inca de la startul acestui sezon am spus ca voi fi extrem de fericit sa obtin timpi cit mai buni, indiferent daca ma calific sau nu la Olimpiada”, a declarat Oscar imediat dupa cursa. Iar la Lucerna el a reusit un nou record personal.
Tinarul sud-african in virsta de 22 de ani spera in continuare sa ajunga la Beijing, daca va fi cooptat in echipa tarii sale care participa la stafeta de 4X400m.
In noiembrie 1986 Oscar se nastea fara ambele peronee, iar in copilarie medicii i-au amputat picioarele de la genunchi. El poarta acum niste proteze speciale, din carbon. In mai anul acesta si-a cistigat in instanta dreptul de a concura in competitiile oficiale alaturi de sportivii fara dizabilitati fizice.
Romanian
English
Bravo lui Oscar si celorlalti ca el care reusesc sa faca ceea ce multi oameni „normali” ca noi nu sint in stare. Problema participarii la competitii alaturi de atleti fara dezabilitati cred insa ca este mai delicata decit rigiditatea unor oficialitati si de acum inainte sigur vor apare si alte cazuri. Nu poti ignora ca se creeaza un precedent, iar in viitor, daca asemenea participari se vor inmulti, mi-e teama ca actuala „competitie” din industria farmaceutica (producatori de energizante pina la anabolizante si mai departe, ca nu este un secret ca orice sportiv face uz mai mult sau mai putin de substante mai mult sau putin „energizante”) s-ar putea transfera la producatorii de proteze, iar cel care investeste mai mult in cercetare si sportivul care o sa-si permita sa beneficieze de cea mai avansata tehnologie va avea un avantaj. Oricum, sportivii din ziua de azi sint departe de cum i-a facut D-zeu, au trecut de mult vremurile cind atletii foloseau ca energizante smochinele… Eu cred ca dezbaterea n-ar trebui sa mearga pina la a defini „normalitatea” care este si urmarea fireasca in asemenea cazuri, ci pur si simplu sa se limiteze la dreptul de a participa la astfel de competitii pentru ca altfel poate deveni discriminatoriu pentru ceilalti participanti. Nimeni nu se indoieste de abilitatile/performantele lui Oscar care echivaleaza pe cele ale unui sportiv fara dezabilitati fizice, asa cum nimeni nu se indoieste de inteligenta lui Stephen Hawking, dar nu mi se pare de bun simt sa compari ce a scris el cu ce au scris altii si sa faci un top. Sa nu uitam ca la olimpiadele moderne conteaza mai mult decit participarea, iar industriile din spatele lor, inclusiv cea publicitara, abia asteapta astfel de provocari. Sigur e ca vom mai auzi de acest caz care presimt ca va fi primul dintr-o serie de astfel de cazuri.
Gasesc lungul tau comentariu drept unul pertinent. Sper insa ca viitorul sa nu iti dea dreptate. Cazul lui Pistorius e unul mai curind neobisnuit, nu imi imaginez ca va creste exponential numarul sportivilor/persoanelor cu dizabilitati care sa participe in competitiile clasice si sa aiba si succes numai datorita performantelor protezelor. Revenind la Pistorius, a fost dovedit ca el nu este ajutat de proteze. Obiectia fata de participarea lui in curse a fost in primul rind una legata de punerea in pericol a celorlalti sportivi.
Marian