Și anul acesta, înscrierile la Semimaratonul Gerar au generat discuții aprinse. Tonul a fost mai virulent ca niciodată. Cu sau fără motiv?
”Toxicitate”, ”bătaie de joc”, vorbe voalate cu vagă adresă la origini, agitație, ironii ieftine, acuze. Multe acuze. Dar, în același timp, din fericire, și atitudini decente, raționale, care au încercat să semnaleze, să sugereze schimbări.
Totul pleacă de la faptul că Semimaratonul Gerar e un eveniment cu tradiție, care a impus standarde calitative în alergarea de la noi, dar care a devenit acum victima propriei notorietăți. Problema e că numărul doritorilor să participe la competiție a crescut an de an, însă numărul locurilor disponibile este întotdeauna limitat.
Restrângerea la 110 echipe pentru proba de semimaraton (ca și câte 150 de locuri la cele două crosuri adiacente) ține de motive obiective, determinate de spațiul de desfășurare (aleile strâmte din Politehnica bucureșteană) și de siguranța alergătorilor (nu poți înghesui sute de participanți iarna, pe un spațiu strâmt, cu zăpadă, gheață).
În acest context, două sunt chestiunile care au generat valul de comentarii: valoarea taxei de participare și sistemul de acordare a locurilor.
Voi încerca, în continuare, să lămuresc unele dintre subiectele aprig dezbătute în zilele din urmă, punând față în față argumentele (raționale) aduse de către participanți (părerile sunt selectate de pe forumul competiției și de pe social media), ca și pe cele ale organizatorilor, respectiv Ro Club Maraton, prin vocea lui Gabriel Solomon.
Promovare vs Proiect sustenabil
Critici: ”Ro Club Maraton trebuie să promoveze alergarea, nu să organizeze un eveniment gândit pe considerente comerciale”.
Răspuns: ”Desigur, Ro Club Maraton va continua să promoveze alergarea. Și a făcut-o prin intermediul Gerar, o va face în continuare. Însă, trebuie înțeles că orice eveniment de alergare trebuie gândit ca un proiect, în care ai costuri (materiale, de timp, de implicare) și beneficii. Vrem ca Gerar să fie un proiect auto-sustenabil, în care să ne acoperim costurile. Însă, spre deosebire de ce au afirmat unii, nici nu facem evenimente ca parte a unei strategii de marketing, nici nu urmărim profitul”.
Taxă mare vs Taxă conformă
Critici: ”Taxele sunt prea mari”. ”Acum trei ani ați avut taxe de 15 lei per participant, la semimaraton, acum sunt de opt ori mai mari”. ”Este injust sistemul cu taxe de diferite valori, în funcție de momentul în care apuci să te înscrii”.
Răspuns: ”Taxele de la Gerar sunt la fel precum cele de la concursuri similare, din România. La prima vedere sunt mari, însă permit doar acoperirea costurilor”.
Gabriel Solomon a detaliat cheltuielile minime ale organizatorului pentru un participant la semimaraton:
– Buff cu polar, în kit-ul de participare. Nu a oferit suma de achiziție de la furnizor, din considerente de confidențialitate, însă prețul de magazin al acestuia e de 119 lei.
– Medalie: 30 lei
– Cheltuieli cronometrare: 17 lei (covor, număr concurs, chip).
– Revistă Alerg: 5 lei.
– Alte cheltuieli (pt sonorizare, toaletă ecologică, ambulanță, administrative: cupe, diplome, transport etc) – circa 8 lei.
„Gerar nu are un sponsor care să ofere bani, de aceea premiile sunt doar în produse (deci nu sunt incluse în costurile de mai sus). Dacă va apărea un sponsor care să ofere bani, cea mai mare parte a acestora vor merge către premierea câștigătorilor”.
Locuri mai multe vs Limită de locuri
Critici: ”Să fie mai multe locuri”, ”Să fie două starturi decalate la semimaraton”, ”Să se delimiteze două culoare separate pe traseu” etc. 
Răspuns: ”Practic, nu este posibilă desfășurarea în bune condiții a concursului, cu un număr sporit de alergători, din cauza spațiului limitat și a condițiilor de iarnă în care se desfășoară competiția”.
„Dacă ar fi să se dea starturi decalate la un scurt interval de timp nu se va putea evita aglomerația. Dacă ar fi să se dea starturi decalate la un interval mai mare de timp (2 ore, să zicem) concursul se lungește foarte mult”. ”Eu, ca organizator, îmi asum un eveniment în funcție de resursele pe care le am, de volumul de muncă disponibil, de timp, de numărul de voluntari”.
Despre sistemul de înscriere
Anul acesta, pentru prima dată, s-a apelat la un sistem de înscriere ”în valuri” la proba de semimaraton. Mai exact, s-au alocat 110 locuri, cu înscriere la liber, cu eliberare treptată în ore și zile diferite. Explicațiile oferite de organizatori pentru alegerea acestuia se găsesc aici.
Critici: Sistemul a creat însă numai nemulțumiri. Cele mai importante deficiențe au fost sintetizate aici de către Ovidiu Velișcu, eu doar le consemnez: sistem de înscriere ce permite duplicate și nu curăță automat listele de persoanele care s-au înscris greșit, sistem ce permite ”scurtcircuitarea” înscrierii, server care a picat la sutele de cereri simultane (în prima zi a înscrierilor au fost 220 cereri, în a doua 130, în a treia – 45 – n.m) sau a picat dupa ce unii au completat pasul 1 inainte de pasul 2 etc. ”S-a ajuns de la dorința de participare la o competiție de alergare de „plăcere” la un adevărat talmeș-balmeș de cine are netul cel mai bun, cine e cel mai acerb dactilograf, cine e mai perspicace să vadă că a apărut butonul de înscriere etc”, spune Velișcu.
Răspuns: ”Da, știu că au fost probleme, știu că sistemul nu a funcționat, că au fost probleme cu serverul că poate nu am comunicat perfect. Am încercat să le rezolv pe toate, în măsura posibilităților. Însă, ce trebuie să se înțeleagă, e că nu am adoptat sistemul ăsta ca strategie de marketing sau pentru a avea profit. Am încercat doar să aplicăm un sistem care a mai fost folosit în lume”. ”Pe moment, am înțeles că ar fi fost mai bine să fie mai puține valuri de înscriere. Oricum, o să vedem cum stăm după ce se termină înscrierile, iar dacă mai sunt locuri libere vom decide atunci cum le alocăm”.
Post Scriptum
După încercarea de mai sus, de a prezenta echilibrat mai toate punctele de vedere, îmi permit în continuare o notă personală. Am alergat la toate edițiile de până acum ale Gerar-ului, iar formula de concurs (în echipă de trei persoane) și condițiile de iarnă îi dau un farmec aparte. La Gerar am avut trăiri unice, generate de forța grupului, de o energie trans-personală intensă și specială. Am vrut să ne înscriem și anul acesta în aceași formulă de echipă. La prima extragere nu am participat, știind că o să fie prea mare aglomerația. La a doua extragere am prins loc fără probleme, fără a apela la tehnici speciale sau la cine știe ce matrapazlâcuri. Poate a fost doar șansă chioară, nu știu. Oricum, nu aș fi dorit să mai particip la o nouă extragere. Sistemul actual mi se pare cel puțin nefericit, prea complicat, pus sub semnul hazardului. Nu m-aș fi supărat însă dacă nu aș fi alergat la Gerar și nici nu aș fi acuzat organizatorii pentru asta. Asta pentru că mereu există o ușă pe care o poți deschide și un drum pe care poți să o pornești în alergare.
Imagini de Hieronimus Bosch.
Romanian
English
Eu astept alergatorul indignat care sa ceara cursa de semimaraton individuala, ca nu are echipa. Anul asta inca lipseste…
Va atrag atentia ca exista un regulament, care sunt sigur ca nu a fost respectat in repetate randuri la cursa. Imi aduc aminte ca in timpul cursei am vazut doar un alergator la buda, fara doi coechiperi care sa topaie pe langa el.
Buna Adrian,
nestiind exact de care alergator discutam, nu pot spune cu siguranta ce ei au fost descalificati.
Este teoretic posibil ca aceea echipa sa se fi despartit in dreptul budei si apoi sa se fi regrupat mai tarziu.
In aceeasi masura in fiecare an am descalificat un numar de echipe care nu au respectat regula de echipe dar care au continuat sa alerge in afara concursului. Astfel, acel alergator pe care l-ai vazut putea fi la fel de bine parte dintr-o echipa care a continuat in afara concursului.