Dupa o saptamina de pauza absoluta doar in ceea ce priveste alergatul, insa cu lungi sesiuni de inot, am reluat antrenamentele. Pe stadionul Viitorul, pe pista moale de tartan de aici. Seara, cind caldura din Bucuresti devine mai suportabila.
Luni si marti am alergat 10 km si respectiv 12 km, intr-un ritm de circa 5 minute / km. Nu sunt preocupat sa-mi cresc viteza de deplasare, ci doar sa rezist la un efort mai intens. Daca as mentine acest ritm pe intreaga distanta a maratonului as scoate un timp de circa 3h:30min, ceea ce cred ca este totusi putin peste puterile mele de acum. La maratonul de la Toronto, de peste 52 de zile, sper insa sa cobor sub limita de 4h.
Si colateral antrenamentelor, dar tot in legatura cu alergatul: in ultimele doua zile am fost bucuros. In prima zi, pentru ca am primit ultima carte a lui Haruki Murakami – What I talk about when I talk about running -, despre care o sa scriu mult in curind. Si apoi, pentru ca am primit si un ceas Canyon (cu belt-ul de rigoare), la care – aseara tirziu – inca nu am descoperit cum sa il setez pe cronometru:).
Romanian
English